Poezie
Doina nechematului
1 min lectură·
Mediu
Niciodată nu fu deal,
Fu mereu doar idial,
Măi, dorule măi!
Da în vârful dealului –
Măi, măi, măi doruleț, măi!
Păi, da-n vârful dealului,
E fruntea idealului,
Aoleu, și-auleu! Măi!
Și când pun deget pe frunte,
Păi, da când pun deget pe frunte,
Aoleu și aoleu, măi,
Cine-ar sta să mă asculte,
Aoleu!
Cine-ar sta să mă asculte? Aoleu!
Numai vârful muntelui, aoleu, măi, și-auleu!
Unde-i cine nu sunt eu, Aoleu!
Unde-i cine știu eu cine
Și de-acolo vde-n mine,
Aoleu, măi, ce-oi mai fi și eu!?
Măi, aoleu!
E un piculeț de munte, ACOLO, măi, ACOLO,
Da-i prea sus să mă aculte,
Aoleu, DE-ACOLO, măi!
E un pic de cer pe-o piatră -
Stă acolo și-o înțarcă
Că-i prea mare și prea lată
Și-ar putea să-mi fie vatră,
Măi, doruleț, măi!
013487
0
VM