Despre autor
NPNicolae Popa
@nicolae-popa
0 urmăritori
Biografie în formare.
M-am născut undeva unde ar fi o crimă să nu scriu și, cu atît mai rău, să scriu prost...
sau mai prost decît se obișnuiește în general!
Așadar, născut la Buda, r-nul Călărași, fostul județ Lăpușna, Basarabia & RSSM @ R. Moldova,
chiar pe 13 februarie 1959
Școala poligrafică din Chișinău (promoția 1978),
Universitatea de Stat din Moldova, jurnalism (1983),
Institutul de Literatură din Moscova (1987 -1989).
Bursier al Fundației Sopros-Moldova (2000).
Debut editorial – 1983 ("Timpul probabil", versuri)
Versuri și proză publicate în cele mai importante reviste literare din România și R.Moldova.
Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru cea mai bună carte de poezie a anului 1996 („Lunaticul nopții scitice”, Ed. Cartier).
Premii ale US din Moldova pentru cele mai bune cărți ale anilor 1996, 2001, 2003, 2008.
Autor al romanelor „Cubul de zahăr” (1991, 2005 Ed. Cartier);
„Avionul mirosea a pește”, 2008, (Ed. ARC) - Premiul "V.Vasilache" la Salonul Internațional de Carte de la Chișinău (2008) "Pentru cea mai bună carte de proză"; Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru "Cea mai bună carte de proză" a anului 2008.
Membru al Uniunii scriitorilor din România și al US din Moldova, membru al PEN-Clubului Internațional.
Prezent în antologiile „1001 poezii românești” de L. Ulici, „Cele mai bune povestiri ale anului” de D.S.Boierescu, "Portret de grup", „proza.ro”, ""Literatura din Basarabia", "Scriitori pe Calea Regală" ș.a.
În librării și biblioteci: 4 volume de poezie și 3 de proză. Călătorii cu prilejul unor simpozioane și întruniri literare: Belgia, China, Grecia, Turcia, Bulgaria, Polonia, Ucraina, Kazahstan, Bielarus, Georgia... Participant la toate edițiile "Întîlnirilor de la Neptun ale scriitorilor români din toată lumea".
A! și cum am mai spus: "Postmodernist din lipsă de alte noutăți literare!"
http://bloglacub.blogspot.com
e-mail: nicpopa_nic@yahoo.com
Vezi profilul
adăpatul din versurile acestea semnifică însăși viața omului, în trecerea sa de la naștere la moarte, în munca sa de "tracțiune" pe un câmp care se cere arat, cultivat, udat și recoltat. bolile ei, sugerate parcă prin culorile boturilor, ale celor patru anotimpuri de vârstă biologică mai degrabă, asociate celor de timp: copilăria, adolescența, tinerețea, bătrânețea sunt niște animale care se adapă din om, pe săturate. ele nu sunt neapărat boli în adevăratul sens al cuvântului, ele pot fi afecțiuni- cum de exemplu iubirea. pot fi sentimente, trăiri care macină omul dincolo "de viul din el". ele sunt stări nărăvașe care ne însoțesc pe drumul prestabilit.
un poem remarcabil din punctul meu de vedere