Poezie

Povestea unei capre bătrâne

2 min lectură·9 decembrie 2013

Mediu

Era odată o capră care avea trei ieduțe.Eduzza cea mare

a fost tăiată și pusă la congelat până de Paști,

eduța cea mijlocie a fost tăiată și mâncată pe loc

iar mezina a fost lăsată să dea din coadă, să crească, să se

dezvolte și să o ducă bine mersi până la adânci bătrânețe.

a tot huzurit ea zburdalnică și mlădioasă, s-a tot cățărat

prin copaci, a tot retezat cu dinții tufarii, până cînd

într-o bună zi, deșelată de bărânețe, și-a dat seama că

nu a lăsat în urma ei decât ieduzze și nici un ied cucuiet.

și hai să se răzbune pe țap. L-a căutat pe unde l-a căutat

și l-a găsit într-o poieniță. Era bătrân de tot, chiar mult mai

bătrân decât ea, avea o barbă căzută până-n pământ și

coarne foarte obosite, atât de obosite că arătau plioștite.

s-a uitat ea la el cum s-a uitat, în cunoștință de cauză, apoi a

adunat ceva vreascuri din împrejurimile poieniței și i le-a plasat

bătrânului sub barbă, după care a aprins în liniște bricheta

iar focul s-a și aprins izbucnind în pălălăi vesele...

adevărat, barba țapului era de ceară, și coarnele erau de ceară

și toată dihania aceia de țap bătrân și-mpuțit era de ceară,

astfel încât s-au prăbușit lostopane de ceară topită

peste biata capră în pârjolul general,

pârjol din care, brusc, a apărut un ieduț!

003.269

Nicolae Popa. “Povestea unei capre bătrâne.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolae-popa/poezie/14039838/povestea-unei-capre-batrane

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.