Pix

o poezie originala, fara de pacate...fiind vorba despre o selectie celesta, asa se si cuvine...:)
un joc de idei si cuvinte presarat cu ironie si umor.
curge frumos, fara expresii sau versuri inutile.
am lecturat cu placere.

Mda, a zilei de ieri!

poezia zilei din fiecare zi! 1,2,3,4,...ian, feb,...din 2006,2007,...

un alt text care nu e la locul lui :(

felicitari Nicolae este o poezie superba
Multumesc domnului Silisteanu pentru steluta acordata unei poezii care merita.

prima jumatate a subtitlului dovedeste cu mare precizie ca unele lucruri chiar devin autonome: se desprind din gravitatia auctoriala si ajung in cea paremiologica. totusi,oricit mi-ar gidila orgoliul acest fapt, nu pot sa nu observ, cinic, ca poetul acesta a preluat o sintagma fara sa-i precizeze, nici macar amical, sursa.
iar acest lucru se apropie foarte mult de plagiat.

mereu am fost convins ca poezie.ro e o intamplare serioasa si ca atunci cand lucrurile mai scartie nu ar fi bine sa intram in panica...fiindca...sunt si oameni limpezi si tematori sunt la posturi....sunt foarte bucuros ca adevarul umbla printre noi bravo ma saitule

Mi-a placut si las semn.

vad spre târziu că domnul Călinescu are prinsă o pasere Cinstit ar fi să o și vedem...sursa...și atunci să-i luăm gâtul lui Nicu aăta Popa Cănd executăm pe cineva să-i arătăm și faptele că altfel ucidem nevinovat un poet și ăsta poetul este uneori OM cum și dumneavoastră sunteți doar ...că așa în rest e plină lumea de montatori

O viziune aproape \"cosmogonica\" de parca vad ingerii asteptand pixul lui Nick doar asa, ca sa poata reveni pe pamant. De asemenea tonul din care nu lipseste ironia si chiar mai mult, zeflemeaua, imi aminteste oarecum de Dinescu si asta e de bine zic eu.
Versul de inceput (nu cred ca e vreun plagiat pe aici, poate doar o sursa de inspiratie) nu este insa suficient de bine sustinut de substanta poemului. Ideea finalului fericit are mult mai multe conotatii si cred ca este usor irosita in poem. Deci cred ca primul vers ar fi mai bine sa lipseasca, in contextul acestei scrieri... parerea mea.
Bobadil.

Patrick,
Din moment ce scrii \"oricât mi-ar gidila orgoliul acest fapt\", ar trebui să înțeleg că \"sintagma\" plagiată e în subtitlu și se trage dintr-o sintagmă a ta. Subtitlul este acesta: \"Versul zilei – selecție celestă\". Or, atunci când am postat textul, ieri după amiază, se tot discuta despre \"versul zilei\", și mi-am zis să mă bag și eu pe fir cu mesajul(!) acestui poem, așa, ca o aluzie la cine, unde și când alege în cele din urmă. Așa că, recunosc, sintagma \"versul zilei\" îi aparține, cel puțin pe site-ul nostru, lui Patrick Călinescu și cred că acest lucru era foarte limpede pentru cine citește atent ce se întâmplă la poezie.ro, fără să fie nevoie a se preciza \"nici măcar amical, sursa\", nu? În fine, dacă am plagiat, propun să fie declarat acesta Plagiatul zilei, și punctum. În rest, capul pe trunchi și - executarea!


,

Bade Patrik esti cam penibil, dar in linii mari te potrivesti cu spiritul general flatulent al epocii, o sa te suportam sportiv.. 2-0

cum bine observă andu, are pe structura asta a textului rolul unei concluzii. el ar funcționa ok într-un text utilitarist, bunăoară, care însă text va avea grijă să îl răsucească. chiar și fără ultimul cuvânt, tot conclusiv ar rămâne versul în cauză.
un text cuminte, chiar bun într-o anumită paradigmă. totuși, mă intrigă o oarecare tentă cu pretenții axiologice, din nou în acored cu paradigma, redată însă într-un context mai mult sau mai puțin uzitând de ludicitatea postmodernistă.

p.s. florian silișteanu ai deraiat și ptr că patrick călinescu a formulat prea eliptic și pentru că nu e obligatoriu ca toastă lumea să cunoască experimentul său.

Nicolae, da putin condeiu\' ala si la mine poate se molipseste mina/mintea si-ncepe sa scrie-n felul asta.ca tare-i frumos.
si-am si-o rugaminte, ce-i aia paremiologica ? e una dintre espresiile alea ale lu bunica-mea?:))))))))da mai elegant?

Paremiologic se referă la vorbe înțelepte: ziceri, proverbe, aforisme, maxime șamd.

Tocmai când îmi aminteam de bunică-mea dinspre tata și bunică-mea dinspre mamă cum ședeau în cur de vorbă pe țol la poartă, chiorându-se prin copaci după mine, și șușotindu-se înde ele cum că „ghine zâci, soro, invalabilitatea paralogismului ca factor paramiologic, e-he! în contextul durabilității hipoesteziei ce intensifică hipercorticismul exogen” (pe fața uneia din ele, probabil, a celei cu basmaua pe ochi), numai ce vine Corneliu și zice că ele or fi sporovăit, ca să nu înțeleg eu, despre „ziceri, proverbe, aforisme, maxime șamd.” Măi, să fie?

ideea e frumoasa..dar , cred ca unele cuvinte nu=si au locul in poezia ta fiindca trimit la conotatii de alta natura..sa creada ingerii ca li se arunca un os?ca si cum ar fi asteptat asa ceva?..nu stiu, parca nu-mi place la ce ma duce cu gandul fara sa vreau,fiindca oase arunci cainilor..un poet Ion Baias spunea ca \"scriitorii se nasc vinovati pentru tot ceea ce vor scrie si mor vinovati pentru tot ce nu au scris\"

Ai atins o strună foarte sensibilă. Asta e, scrisul ne poartă pe câmpuri minate. Cuvintele, în nebunia dezlănțuirii metaforei, ne obligă uneori să păcătuim. De fapt, îngerii nu scriu versuri! Puritatea nu naște contradicții, ea este pură. Atât! Noi scriem versuri tocmai pentru că nu suntem îngeri. Sau tocmai de aceea. Evident, vom suferi, și suferim, pentru asta. Personal sunt conștient de consecințe, mai ales că mottoul pe pagina mea web. este „puterea cuvântului”! Apropo, citatul adus de tine este ucigător!

da, citatul e ucigator.
stiu ca ingerii nu scriu versuri, si poate ca noi scriem pentru a ajunge acolo de unde am plecat:)

nu am dat citatul ala fiindca in poezia ta ingerii ar crede ca li s-a aruncat un os,ci pornind de la ultimele versuri din prima strofa:
„Mai rău de cuvintele pe care nu le-a chinuit!
Mai rău de cuvintele pe care nici nu le-a scris! ”..si ma gandesc daca nu cumva mai rau e nu de poeziile nescrise (care exista asa cum exista si ingerii),ci de cel care ar fi putut sa ajunga la ele, si s-a pierdut pe drum..cand poate era atat de aproape..si daca el nu a reusit crezi ca poeziile alea s=au pierdut si ele?eu nu cred:)se va naste altcineva care va lua cu asalt muntele si le va aduce printre noi..:)numai ca fiecare dintre noi trebuie sa urce muntele , ca sa lase o carare pt ceilalti..

Camelia,
E pentru a doua oară când un tixt de-al meu observat mai întâi de tine, aduce apoi un număr important de cititori și comentarii. Partea curioasă de data asta e că până la tine, stătuse toată seara, toată noapte și toată dimineața cu numai 32 de afișări, neobservat de nimeni. Multumesc.
Florian,
Cum umble tu cu nările tale de lup bătrân și amușini aerul cuvintelor pe aici că nu poate omul să trimită un pix în ceruri și să nu-l știe nimeni!? Multe prilejuri de bucurii, inclusiv olfactive!
Anele,
Onorat. Multă inspirație și multe lecturi inspirate.
Andu,
Cimentariul tău a mers direct spre cumpăna DA și NU. Dacă ai observat, eu am ținut cont mai mult de NU. Și zic DA, fără primul vers e mai bine.
Elia,
Ai surprins exact ceea ce nu mi-aș fi dorit să treacă neobserva. Să sperăm că seva alege câte ceva acolo sus din această pâlpâire verbală care ne ține pe aici pe site. Mulțumec.
Florin,
Comm-ul tău chiar a contat când a fost vorba de schimbarea propusă de andu. În rest, chestia cu paradigma... E bine să te înscrii într-o paradigmă, și chiar să i te consacri, ca să ai de unde ieși pentru a deveni un scriitor liber, liber în primul rând de propriile deprinderi-dependențe-inchistări. A, sunt mereu cu ochii petine, pentru că tu nu poți fi neobservabil.
Luana,
Păi, îți spusei despre cele două bunici ale mele, care se șușoteau paraepidemiologic să nu înțeleg eu...
Corneliu,
Mulțumesc. Sper să fie mulțumită și bunica Luanei și bunicile mele...
Cristina,
Ești de admirat. Da, fiecare dintre noi trebuie sa urce muntele , ca sa lase o carare pt ceilalti. Așa să ne ajute Dumnezeu!

eu subscriu la ce a zis florin bratu, in mare parte cel putin. se simte ironia dar e o ironie de o calitate slaba dupa parerea mea, mi se pare mai mult textul in sine amuzant decat senzatia pe care trebuie s-o dea el. contextele in care apare saracul pix si felul teribilist in care se vorbeste despre el la fel, lasa de dorit si in viziunea mea fac textul destul de penibil cu tot cu umorul care s-a dorit sa reiasa.

pix in sus, pix in jos si fal fal, si-n rest nimic.

Claudiu,
Știi cum e? Unele texte abia după ce sunt apreciate și chiar elogiate își arată adevărata lor dimensiune. De regulă, mult mai modestă. Despre un poem are rost să spui că e foarte slab, numai dacă cineva s-a găsit să zică, poate pe negândite, că e foarte bun. Dacă numeni nu ridică în slăvi un text, nic nu are rost să vii și să-l dai de pământ! Te asigur, pe aici nu postează nimeni poeme fără riscul de a fi lăudat. Mai rău e că nu se întâmplă și invers, poate cu excepția poemelor lui Hose: textul să fie desființat și astfel să se salveze, ca subiect fierbinte sau ca prilej de compătimire... Poezia e mereu pe undeva prin preajmă și râde de noi ca de niște proști când ne imaginăm că am prins-o... Da, pix in sus, pix in jos si fal fal, si-n rest nimic... Dar poate că și nimicul ăsta contează. O duminică frumoasă și, poate, mai puțin încrâncenată! Am trecut noi rpin texte și mai proaste (citindu-le și chiar scriindu-le) și nu ne-a fost nici pe dracu!