Poezie
croitorul a venit cu tot cu molii
scrisoare Scribului
1 min lectură·
Mediu
acum e mai târziu decât oricând.
acum e mai târziu decât în primul vers
și tot nu ne putem vedea, Scribule.
a venit și croitorul să-mi coase
tunica disperării. zice că tu l-ai trimis,
că ție ți-a și cusut-o deja,
că ți-ar plăcea să fim de-un port,
dar în această sufocantă lipsă de îmbrățișări
ar fi o nenorocire să te confund cu mine însumi
și tu să mă confunzi cu tine însuți.
ah, cum mai asudă în jurul meu croitorul!
mâna stângă îmi zace peste hârtii
linsă de toate spaimele,
mâna dreaptă uitată pe zid
e numai omizi și fluturi.
croitorul a venit cu tot cu molii.
e foarte târziu. iar în versul următor va fi și mai târziu -
învață-mă cum să fac să pot renunța la el,
la versul următor,
la următorul...
la următorul...
și doar știi, Scribule, știi
că eu mă simt atât de aproape de poezie
încât aș putea să n-o scriu deloc.
094.533
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nicolae Popa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 157
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Nicolae Popa. “croitorul a venit cu tot cu molii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolae-popa/poezie/165694/croitorul-a-venit-cu-tot-cu-moliiComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NNN.D.Vladulescu✓Excelenta imagine. Mult suflu poetic. Naratiune gratuita zero. Super...
0
CVDistincție acordată
Imi vine sa spun: \"Excelenta imagine. Mult suflu poetic. Naratiune gratuita zero. Super!\" , dar mi-e teama sa nu-mi fie cerute drepturi de autor de domnul Vladulescu.
Imi vine sa plec fara sa spun nimic, dar ma impiedic de umbra croitorasului cel viteaz, cu coasa lui de molii confortabil asezate pe migaloasa constructie a urmatorului vers, latrat de nenascutii caini.
Si pentru ca steaua aceasta trebuia sa poarte un nume, il citez pe Noica: \"Poezia omului matur este, cîteodatã, posibilã. Poezia omului tînãr este o permanentã. Singur omul tinãr locuieste în chip poetic pãmîntul cum spunea Hölderlin. E adevãrat, nu el scrie poemele cele mari. Dar poezia nici nu trebuie întotdeauna scrisã.\"
și doar știi, Scribule, știi
că eu mă simt atât de aproape de poezie
încât aș putea să n-o scriu deloc
Nu stiu daca poemul acesta este mare sau mic. Stiu ca ESTE.
Imi vine sa plec fara sa spun nimic, dar ma impiedic de umbra croitorasului cel viteaz, cu coasa lui de molii confortabil asezate pe migaloasa constructie a urmatorului vers, latrat de nenascutii caini.
Si pentru ca steaua aceasta trebuia sa poarte un nume, il citez pe Noica: \"Poezia omului matur este, cîteodatã, posibilã. Poezia omului tînãr este o permanentã. Singur omul tinãr locuieste în chip poetic pãmîntul cum spunea Hölderlin. E adevãrat, nu el scrie poemele cele mari. Dar poezia nici nu trebuie întotdeauna scrisã.\"
și doar știi, Scribule, știi
că eu mă simt atât de aproape de poezie
încât aș putea să n-o scriu deloc
Nu stiu daca poemul acesta este mare sau mic. Stiu ca ESTE.
0
SVacum e si mai tarziu...asa as lasa al doilea vers, fara sa ma lege de o idee, ci sa ma lase sa vad
si inca nu ne puteam vedea...fara \"tot\"
croitorul a venit cu tot cu molii.
e foarte târziu. iar în versul următor va fi și mai târziu -
învață-mă cum să fac să pot renunța la el,
la versul următor,
la următorul...
la următorul...
și doar știi, Scribule, știi
că eu mă simt atât de aproape de poezie
încât aș putea să n-o scriu deloc.
finalul prinde acest poem, il leaga in mintea cititorului si pluseaza valoarea intregului
Cu drag,Tego
si inca nu ne puteam vedea...fara \"tot\"
croitorul a venit cu tot cu molii.
e foarte târziu. iar în versul următor va fi și mai târziu -
învață-mă cum să fac să pot renunța la el,
la versul următor,
la următorul...
la următorul...
și doar știi, Scribule, știi
că eu mă simt atât de aproape de poezie
încât aș putea să n-o scriu deloc.
finalul prinde acest poem, il leaga in mintea cititorului si pluseaza valoarea intregului
Cu drag,Tego
0
NPAr fi prea multe de spus de ce mă bucur atât de mult pentru faptul că v-ați lăsat sensibilizați de acest poem. Din fericire pentru mine, Mihaela aduce acest surprinzător citat din Noica care lămurește în mare parte lucrurile. Târziul care vine după fiecare cuvânt scris, mișcarea spre tot mai târziu a tuturor tatonărilor, ca să nu le zic bâjbâieli, inclusiv cele poetice, nu duce niciodată spre o eliberare... Și dacă de bună seamă ESTE ceva, vorba ta, Mihaela, ESTE întru o și mai pătimașă subjugare. Mulțam! O iarnă curată în continuare!
0
DANu te confunzi cu Scribul,și totuși ești scrib. Trimisul croitor, atât de târziu, că a venit cu molii,te cam îmbracă în diperare.Poate că renunțând la versuri, la următorul și la următorul, ești într-un fel tainic mai aproape de perfecțiunea necreatului, de poezia care virtual este perfectă...sau poate altfel.E interesantă această viziune asupra scrisului, nu știu cât de bine am interpretat-o.E o poezie despre creație,linsă de sensibilitatea și spaimele creatorului.
0
SCDistincție acordată
finalul, in autonomia sa, poate constitui o poezie. e ceea ce mi-a placut enorm, e ceea ce m-a incitat aparte. forta sugestivitatii cucereste emotionant. felicitari!
0
RPȘi totuși, te lași scris de ea...
0
NPOfelia,
Interesantă ideea despre „perfecțiunea necreatului” și felul tău de a interpreta acest text în din care scoți în evidență „spaimele creatorului”. Mulțumesc.
Silvia,
Gândindu-mă la felul tău de a fi și de a trăi poezia îmi dau seama că ar fi fost de-a dreptul anormal să lași tu să-ți treacă pe-alături fără nici o reacție asemenea mărturisiri. Asta e! Uneori ne citim unii pe alții și din cele nescrise! Multă inspirație!
Interesantă ideea despre „perfecțiunea necreatului” și felul tău de a interpreta acest text în din care scoți în evidență „spaimele creatorului”. Mulțumesc.
Silvia,
Gândindu-mă la felul tău de a fi și de a trăi poezia îmi dau seama că ar fi fost de-a dreptul anormal să lași tu să-ți treacă pe-alături fără nici o reacție asemenea mărturisiri. Asta e! Uneori ne citim unii pe alții și din cele nescrise! Multă inspirație!
0
NPRadmila,
Și totuși a te lăsa scris e mai puțin grav decât ceea ce urmează de regulă după - buretele! Bucuros să te știu pe fir!
Și totuși a te lăsa scris e mai puțin grav decât ceea ce urmează de regulă după - buretele! Bucuros să te știu pe fir!
0