Dușul de noapte

un text între organul care produce luciditatea și ceața afectului. rămâne această spălare a celor care au plecat și lasă murdăria dispariției în cei rămași, dușurile răcindu-se treptat până la înghețare, un efect sinestezic al celor de dincolo dar și dincoace, din noi.

Dan,
Ce bine ai zis-o: \"dușurile răcindu-se treptat până la înghețare...\" Textul acesta se simte onorat de trecerea ta, ca să nu mai zic de mine, care încă mă aflu în ceața afectului.
Mulțam.

\"aud noapte de noapte ușa la baie deschizându-se
ca un oftat al nimănui\"... super... asta numesc eu mise en scène.
Din pacate in prima strofa insisti prea mult pe detalii de parca ai vrea sa faci din apa de la dus axis mundi, basca faptul ca nu in toate cazurile repetitia are efectul scontat.
Aici daca nu vrei sa scrii in latina cred ca e de corectat \"cioburi tăioasae\".
Partea de final se dovedeste frumoasa si inchide cercul intr-un mod reusit.

Buuun, dacă zice Negru Vladimir că e bun - e semn bun. Mulțumesc în special pentru observația despre repetiția care nu întotdeauna are efectul scontat. Am eliminat-o. Într-adevăr, acum, fără, e mai cu efect. Cu prima ocazie - o bere din partea mea.

poezia ar fi buna dupa mine daca ai renunta la penultimele doo strofe, care dilueaza. ideea oglinzii este destul de vaga iar faptul ca nustiucine pleaca cu sufletul din casa respectiva este lesne de inteles.
totusi, nu inteleg de ce apa trebuie sa fie si calda si rece. nu inteleg, dupa cum nu intelege nici vlad, de ce te-ai axat atat de mult pe aceasta blestemata apa :)

aud noapte de noapte ușa la baie deschizându-se
ca un oftat al nimănui.
pe urmă aud șuvoaiele -
acestea răpăiesc fierbinți luând forma unui trup rece.

șuvoaiele învăluie în aburi un creștet rece,
ajung însă de-abia călduțe la umeri
curgând tot mai reci pe coaste în jos,
susurând reci de tot pe osul bazinului,
reci peste scoica genunchilor,
de gheață la glezne,
gheață sub tălpi.

iar dușul acesta fierbinte are grijă să spele noapte de noapte
absențele noastre tot mai reci,
absențele noastre tot mai jegoase.

Bine, Mihai, dar eu nu admit sub nici o formă contradicția în textele mele. Nu admit contradicția nici de dragul efectului și nici de dragul unei, așa zis, imagini mai clare. Or, tu îmi propui prin fragmentul citat următoarea contradicție:
1. \"aud noapte de noapte ușa la baie ș.a.m.d\"
și
2. \"iar dușul acesta fierbinte are grijă să spele noapte de noapte / absențele noastre tot mai reci\"

Dacă aș fi absent, cum aș putea să aud?

Părerea mea e că poezia e la fel ca și fructele care ne deranjează uneori enorm că au sâmburi, sâmburi pe care trebuie să-i mai și scuipăm. O, dacă măslinele ar fi fără sâmburi! Însă, asta e! Textele mele au și sâmburi, au și coajă, uneori trebuie să mai și cojești, să mai și scuipi, ca să le poți înghiți.

Îți mulțumesc din toată inima că mi-ai dat prilejul acestei explicații.

Tu ca și mine te străduiești. Mai avem încă de lucru nu numai la forța exprimării, ci și la utilitatea mesajului, selectarea celei idei ce având sens adună și o mai mare forță a sentimentelor noastre. Nu uita că poezia e destul de rar citită tocmai pentru că nu e nevoie de ea. Trebuie să căutăm acea esență a comunicării între necunoscuți, din acest punct de vedere poemul fiind un mijloc potrivit deoarece e scurt și poate să fie puternic în efect.

Cornelia Claudia,
Adevărat, valoarea unei poeziei include și „efectul”. Însă nimic mai trecător decât efectul, acesta încadrându-se mai curând în stilul epigramistic. Preocupările mele țin mai mult de zona inexprimabilului. Poezia nu ar mai fi pentru nimeni o taină dacă nu ar conține cantități uriașe de „inexprimabil”. Apropo, e ca și „de nepovestitul” în proză. Eu am și tipărit un volum de „povestiri de nepovestit”. Nu putem separa în poeziile noastre „versurile cu efect” de versurile prin care doar încercăm să spunem, la modul intuitiv, ceva ce nu se lasă decât foarte greu formulat și transmis prin scris. Dacă e să revenim la textul de mai sus, în ciuda pasajului cu efect citat de Mihai, pentru mine mult mai important este să transmit ce am de transmis prin Acesta:

\"și ușa la baie se închide împinsă ușor
de același oftat oarecum obișnuit pentru o casă din care
în cele din urmă toți vom pleca rând pe rând,
dacă nu cumva cineva pleacă încet-încet de pe-acum,
dacă nu cumva toți am și plecat demult\"

Restul e spectacol. Aici însă domnește \"inexprimabilul\" în care se ascunde ceva care mă neliniștește.

Îți mulțumesc pentru \"utilitatea mesajului\"!

Această parte a textului îmi place enorm, reușește să transmită neliniștea într-un mod așa firesc. Ai dreptate, nu suntem pe același nivel de căutări, ești mult mai sus. Îți mulțumesc pentru explicații. Ai scăpat de negi!

mie mi-a placut mult imaginea dusului fierbinte, a apei care se raceste pana ajunge sub talpi. eu as fi continuat altfel de aici, de la talpile astea, eu as vedea mai degraba pe cineva concret stand sub apa, cu niste ganduri/emotii concrete, o poveste. in care posibil multi s-ar regasi. caci ai inceput cu ceva f concret si dureros, corporalitatea care e fr care imbatraneste care se descompune. dar finalizezi prin a abstractiza, ceea ce, dupa mine, scade din intensitatea textului. asta a fost o parere, numai bine, ne vedem la club

E misto textu\' si foarte plastic. De-aia nu-mi place epitetul \"jegoase\" din final. E din alt spectacol. :) La spectacolul asta de-aici, eu aplaud. :)

Se pare că te bântuie neantul. Inefabilul sfârșit nu reușește să spele sentimentul carceralității și al lipsei de suflet.

Mulțan. Încerc să țin cont de toate părerile, inclusiv și de părerile mele. Este extraordinar că trecerea pe lângă și prin text nu ține doar o singură zi. O toamnă și mai plăcută pe ultima sută de metri!