Poezie
marșul câinesc
pe copaci, pe ziduri
1 min lectură·
Mediu
ei apar de sărbătorile cele mari ale despărțirii uscatului de apă,
apar îmbibați de ceața altor tărâmuri,
au picioarele goale și ude-n bocancii
răzmuiați de-o apă ce nu se evaporă-n veci.
privirile lor lasă zgârieturi în adâncul privirilor noastre,
îi vedem foarte rar și doar atât cât ține zgârietura.
ei trec prin oraș de la stânga la dreapta,
mereu de la stânga la dreapta
de parcă ne-ar face înconjurul strângându-ne-n cerc,
de parcă ne-ar strânge lațul.
vin apoi scheunând maidanezii,
scurmă,
dezgroapă din călcătura bocancilor
porții mici de lacrimi amestecate cu sânge,
înfruptându-se ca din ceva ce e numai al lor
și își continuă marșul câinesc pe copaci și pe ziduri –
urină și rouă, urină și rouă,
strop argintiu lângă strop argintiu.
la masa noastră
sărbătoarea despărțirii uscatului de apă continuă,
despărțim oțetul de vin, lațul de cerc, lătratul de urlet...
044.116
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nicolae Popa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 142
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Nicolae Popa. “marșul câinesc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolae-popa/poezie/213434/marsul-cainescComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NPvictor-theodor,
Îmi pare bine că ai observat zgârâietura din priviri. De fapt, de la această imagine am pornit și aș putea spune că de dragul ei am construit tot textul. Mulțumesc pentru trecere atentă!
Îmi pare bine că ai observat zgârâietura din priviri. De fapt, de la această imagine am pornit și aș putea spune că de dragul ei am construit tot textul. Mulțumesc pentru trecere atentă!
0
IGCu ultimele două versuri distrugeți misterul atât de migălit. Poate fi o frumoasă parabolă textul ăsta.
0
NPIoana,
Am așteptat cea mai mică aluzie din partea cuiva la șubrezenia poantei ca să o și spulber. Mulțumesc, tu mi-ai spus-o mult mai direct. Adevărul e că mai vechea mea teamă de-a nu fi înțeles până la capăt îmi face mereu șicane din astea. Culmea e că nu-mi plac în general textele cu poantă, dar uite că uneori nu mă pot abține.
Am așteptat cea mai mică aluzie din partea cuiva la șubrezenia poantei ca să o și spulber. Mulțumesc, tu mi-ai spus-o mult mai direct. Adevărul e că mai vechea mea teamă de-a nu fi înțeles până la capăt îmi face mereu șicane din astea. Culmea e că nu-mi plac în general textele cu poantă, dar uite că uneori nu mă pot abține.
0
asa precum OMUL vrea nu vrea
poarta multe masti
subliniez in mod deosebit finalul poeziei
\"la masa noastră
sărbătoarea despărțirii uscatului de apă continuă,
despărțim oțetul de vin, lațul de cerc, lătratul de urlet
și ne prefacem că nici nu am ști
ce fac în spatele casei hingherii\"
cu respect,
Tedi