Ce vor scriitorii și ce vor membrii Uniunii Scriitorilor?

Mai întâi o precizare. La precedenta Adunare de dare de seamă și alegeri a Uniunii Scriitorilor din Moldova (2003), care s-a desfășurat pe timp de iarnă în frigul din sala mare a Casei Scriitorilor, cineva a propus ca, în cazul în care președintele nou-ales nu va putea încălzi sala, să fixeze data viitoarei adunări într-o perioadă cât mai caldă. Mulți au surâs amuzați, zicându-și că noul președinte mai curând va încălzi sala, decât să-și scurteze din mandat. Naivii! Cu toată imaginația lor de scriitori, nu și-au putut închipui că poate să existe și o a treia variantă. Și anume: nu încălzești sala, dar nici nu-ți scurtezi mandatul, dimpotrivă – îl lungești, schimbând Statutul US. Astfel, președintele Mihai Cimpoi și-a mai „tras” un an pe lângă cei trei, expirați, de altfel, în decembrie anul trecut. Cu toate acestea, scriitorii au fost nevoiți să vină vinerea trecută la această Adunare „amânată” tot în paltoane, tot tușind și înghesuindu-se zgribuliți unul în altul. Și din nou cineva, pare-se Luminița Dumbrăveanu, i-a propus președintelui să convoace următoarea Adunare de dare de seamă și alegeri când va fi cald. Va însemna oare asta că președintele nou-reales își va mai adăuga un an la mandatul ajuns deja la patru ani, contând pe frigul din sala care va rămâne tot neîncălzită? Prezența destul de numeroasă a membrilor Uniunii Scriitorilor la această Adunare se datorează și faptului că este pentru prima dată când candidaturile la postul de președinte al US (Mihai Cimpoi, Val Butnaru și Nicolae Esinencu) au fost anunțate din timp. Astfel a apărut, credem noi, o concurență sănătoasă, unii ajungând să se agite după principiul celor puși în pericol. Sub semnul ineditului a fost și faptul că pentru candidatura acad. Mihai Cimpoi au pledat - împreună cu „Literatura și arta” - „Moldova suverană” și „Săptămâna”. Cel mai bine a știut să exprime această „pledoarie în bloc” Boris Marian, declarând de la tribuna Adunării precum că, susținându-l pe actualul președinte, care conduce această instituție de 15 ani, nu face decât să aleagă „răul mai mic”, dând de înțeles că „răul mai mare” l-ar reprezenta Val Butnaru și generația de scriitori (Em.Galaicu-Păun, Vitalie Viobanu, Vasile Gârneț, Dumitru Crudu, Irina Nechit, Nicolae Leahu, Maria Șleahtițchi, Grigore Chiper, Iulian Ciocanu, Margareta Curtescu, Eugen Lungu, Mircea V.Ciobanu, Liliana Armașu, Călina Trifan, Constantin Cheianu, ca să dam doar câteva nume) atât de blamată în ultima perioadă de „Literatura și arta” și „Moldova suverană”, generație ai cărei reprezentanți s-au și integrat prin cărțile lor în circuitul literar românesc și sunt prezenți, inclusiv cu articole împotriva guvernării comuniste, în paginile publicațiilor „Jurnal de Chișinău”, „Contrafort”, „Semn” și „Sud-Est cultural”. Este adevărat însă că o bună parte din colegii de generație ai lui Val Butnaru nu au dorit să participe la această adunare, convinși că la Uniunea Scriitorilor situația nu mai poate fi redresată. Ei susțin că numai cinci-șase din cei 40 de membri primiți recent în US sunt scriitori preocupați cu adevărat de creația literară, restul ajungând să ridice carnetul de membru numai datorită conjuncturii și transformându-se într-o mașină de vot pentru cei care i-au promovat. De unde și neîncrederea în posibilitatea de a schimba ceva la Uniune în favoarea celor care își dedică zilele și nopțile scrisului, creației literare. Temerile s-au și adeverit cu asupra de măsură. Căci era deprimant să vezi cum unul dintre cei mai importanți prozatori ai literaturii române contemporane, Vladimir Beșleagă, s-a pomenit tropăit din sală de către un focos profesor de la Universitatea de Stat, fără nicio pagină de literatură la activ, devenit însă membru al US, probabil tocmai pentru a-i umili prin tropăituri pe eventualii adepți ai schimbării. Ne și imaginăm ce ar putea să le spună acest profesor studenților săi de la Universitate despre opera lui Vladimir Beșleagă. Și asta în timp ce de la tribună favoritul său, acad. M. Cimpoi, anunța că US își va „orienta activitatea în sensul integrării europene”. Se pare că adunarea în sine nu i-a dezamăgit numai pe cei care au conceput-o să se desfășoare anume așa cum s-a desfășurat. Or, după ce și-a citit raportul de dare de seamă, funcția sa considerându-se încheiată, acad. Mihai Cimpoi nu a avut inspirația să se retragă în sală, ci a rămas să conducă în continuare adunarea, dând indicații – unele flagrant antistatutare, precum cea referitoare la faptul că nu-și pot propune candidaturile pentru Consiliu cei care candidează la președinție - , a manipulat jenant făcând ca pretendenții la funcția de președinte – de fapt, singurul contracandidat rămas în cursă, Val Butnaru - să-și expună programul cât mai târziu posibil, inclusiv după învălmășeala din timpul propunerilor de candidaturi pentru Consiliu. Dar și mai grav e că a făcut să nu fie realizat ultimul punct de pe ordinea de zi – „Diverse”. Însă anume la „Diverse” urmau să fie acceptate sau nu, prin vot bineînțeles, propunerile făcute anterior, referitoare la modificări de statut și la alegerea unor nume remarcabile, precum Dumitru Matcovschi sau Paul Goma, ca Președinți de Onoare ai US. Astfel, fără să fie respectată punct cu punct „Ordinea de zi” a Adunării, scriitorimea grăbită să scape de sala friguroasă, s-a încălzit / înfierbântat la BUS (Barul Uniunii Scriitorilor) până seara târziu, când Comisia de numărare a voturilor i-a readus pe toți la rece, în aceeași sală, pentru a le citi niște rezultate perfect previzibile. Pentru Mihai Cimpoi – 130 de voturi. Pentru Val Butnaru – 45 de voturi. Iar membri ai Consiliului US au fost aleși: Nicolae Rusu, Arcadie Suceveanu, Nicolae Dabija, Luminița Dumbrăveanu, Anatol Codru, Ion Ciocanu, Vasile Tărâțeanu, Valeriu Matei, Nicolae Leahu, Ana Bantoș, Nicolae Popa, Vlad Pohilă, Nicolae Negru, Iurie Grecov, Constantin Tănase, Anatol Ciocanu, Leo Bordeianu, Iurie Colesnic, Vlad Zbârciog și Gheorghe Barbarov, dintre care numai trei reprezentând ceea ce am putea numi opțiunea unei schimbări mai clare – N. Leahu, N. Popa și N. Negru. Apropo, N. Leahu s-a și retras din acest Consiliu. În zilele următoare, președintele nou-reales urmează să propună Consiliului candidatura viitorului vicepreședinte. Este pentru prima dată în ultimii 15 ani când numele candidatului nu a fost dezvăluit și în fața scriitorilor veniți la adunare. Să fie și acesta un semn de integrare europeană după specificul local? (Variantă electronică, pentru Agonia.ro, puțin modificată față de cea din \"Jurnal de Chișinău\")