Nicolae Popa

Dan david,
E-he! \"verzulii\"! De cînd n-am mai auzit cuvîntul ista! De pe cînd eram cu (toți) ai mei în sat \"Ca un delfin printre valuri...\"
Și acum, de bună seamă, aștept să fiu întrebat:
„Dar tu cine ești, străine?
Nu te-am mai văzut...\" pe la noi prin sat...

Ei, asta e! \"Bulgărele de zăpadă\" nu se mai răscolește și pe dincoace de \"dincolo\" pe unde \"Vodcă e făcută din alcool TRIPLU-rafinat\", oprindu-se pe undeva pe la Zalău, deși aparatul din dotare era \"Smena\" noastră, cu care fotografiasem și eu dincoace de România Socialistă, adică în URSS, prin ograda părintească și prin tot satul.
Mulțam, Dan! Chiar dacă \"Timpul s-a așezat în cearcănele\", sper că cearcănele pot trece (eventual ca niște Țhunami) și peste timp. Mulțam pentru fotografii oт \"Смена\"!

Gabriela Marieta Secu,
M-ai făcut să mă simt de-a dreptul emoționat de felul acesta al tău de a te simți printre ai mei. Țin să precisez, evident și în semn de evocare, că astăzi se împlinesc 9 luni de cînd l-am înmormîntat pe tata, asta după ce cu 10 zile mai înainte plecase la Domnu sora mea. Dumnezeu să-i odihnească în pace!

Uite că poiezia, chiar dacă nu poate lecui toate rănile, umanizează golurile. Îți mulțumesc!

Adrian,

Ți-a reușit un caleidoscop de stări bine motivat, perfect pliat pe împrejurările descrise. Se citește dintr-o răsuflare, poate și datorită dozei discrete de umor fin condimentat cu multă imaginație și bun simț. Pentru cititorul de mine ușa s-a deschis din prima răsucire a cheii în broască!
Poate că i-ar sta mai bine la rubrica \"proză\"! Deși...

Oricum, stea!

Dana,
Țin minte clipa cînd... Ei, nu așa se spune prin romanțe? Îmi aduc aminte, așadar, reacția ce am avut atunci cînd ți-am văzut pentru prima dată poza asta cu pocalul... Împiedicarea în păienjeniș... Declarația... În fine, \"întredeschisul ca fiind o stare de fapt între deschis și închis m-a fascinat\" și pe mine! Sper în continuare că pocalul inspirației se revarsă în egală măsură între bucuria reciprocă de a scrie!

O vară cît mai luminoasă-n ale luminii pure în continuare!

Stefania,
Ți-am citit mai întîi poemul despre frumusețe. Mi s-a părut prea încărcat de frumusețe, inclusif de cuvîntul frumusețe șe era să nu-mi placă dacă nu dădeam de demisolul din final. Paradoxal, acesta mi se pare poate și mai frumos datorită cursivității și a unei tensiuni interioare care știe să convingă. Multă inspirație în continuare!

Fluerașu Petre,
Ești atît de spectaculos, irezistibil și profund ca expresie poetică în această secvență, încît celelalte (în special următoarele două) mă trag spre alte pagini web. Dar uite că nu am putut să nu las un semn. Așadar, părerea mea: acesta e poemul:

\"te-am atins cu un ac ascuțit
înainte de înlănțuire îmi înroșesc buzele în foc
rămân urme întotdeauna
și astfel pădurea ne poate recunoaște
să topim măștile, să ne amestecăm inimile
poate că dintr-o mulțime de nuduri va izbucni viața
ploaia spală clopotele strângând mizeria la picioarele noastre
trebuie să fim atenți
este nevoie de un singur pas greșit
pentru a te îneca în lacrimi\"

Felicitări!

Ioan,
Țin să-ți mărturisesc - ei, cum să evită o cacofonie? - că de la o vreme am un chef nebun de a citi poeme pe poezie.ro, plăcerea fiind cu atît mai mare, am aobservat, cu cît nu intervin cu comentariile mele. Pur și simplu, citesc texte, unele din ele fiind poezii. Dar uite că nu pot trece pe lîngă poemul tău fără să las un semn. Adevărat, mesajul semnului meu s-ar putea să nu-ți placă! Vorba e că avem în față un poem excelent. Mie însă îmi smulge covorul de sub picioare ultimul vers \"restul e iubire…\" Și nu că m-ar da peste cap de plăcere. Mă aruncă-napoi, de pe culmile poemului, la poalele vorbelor banale!

Restul e ținută de poem antologic!

Am traversat cu maximă atenție \"sufletul-pajiște\"! Un poem despre prospețime cum rar am mai citit în ultima vreme. Totul e gata să isbucnească!
\"mi-e atât de greu să-mi stăpânesc ramurile care țipă\"
\"o planetă ca un soare mai mic
de-atunci sunt galbenă pe dinăuntru\"
Frumos poemul, frumoasă planeta!

Razvan,

Cursivitatea poemului impresionează. Caz mai rar când e vorba de un text filosofic, deși îl dai drept poezie de dragoste... E un discurs meditativ-filosofic, totuși, cu incursiuni în domenii
\"ce se împleticesc între două idei turmentate
o întrebare cu gheare de dilemă
scurmă prin spuza unui răspuns
ars în etuva experimentelor nefaste\"
(superb, de-altfel!)
care pot provoca, ce-i drept, tot dragoste, înasă dragoste de meditații filosofice... Pe scurt, părerea mea e că densitatea textului te-ar cam obliga să segmentezi textul fie prin 1,2,3, ș.a.m.d., fie să îl distribui în așa fel încât să iasă, separat, în evidență idei precum:

\"tocmai mă despărțisem de doamna Țigară
devenise târfă
am prins-o în gura unor bărbați
ardea de pasiune
am intrat într-un bar
unde minciuna turmentată se manifesta violent
arunca cu halba de bere în capul adevărului\"

În fine, impresionant poem! Plăcerea lecturii rămâne de partea mea.

Ție îți mulțumesc în mod special. Probabil îți dai seama de ce. Lecturi plăcute în continuare!

Greu de comentat un poem atât de uluitor, care se remarcă de la prima vedere prin naturalețe și autenticitate. N-am mai citit așa ceva. O altă expresie a sentimentului matern, ceva fără patetism... Ciudat că o poezie poate să exprime așa ceva. Felicitări, inclusiv pentru nașterea poemului.

cred că această străveziu-tulburătoare sintagmă din titlul poemului tău, și anume \"câinele apei\" e un excelent titlu de carte. Dacă nu-l bagi tu pe-o copertă, anunță o licitație. Sunt gata să anunț prima sumă!

Radu,
Păcat ar fi să se înțeleagă că nu ne-am înțelege. De bună seamă, suntem pe aceeași undă. Țin, totuși, să insist asupra unor detalii, felicitându-te de altfel că ai reușit să ne atragi în discuție. Vorbim aici de România și români în general, de toată pipulația țării care include absolut toate categoriile și păturile sociale. Clasa politică și intelectualitatea, oricât ar fi de bine intenținate și practic perfect integrate în civilizația modernă, nu reprezintă decât maximum 30 % din populație.
revelații estetice. Sigur că vocea lui Alain Delon e mult prea savuroasă decât cum s-ar căzni să-l dubleze, să zicem, Florin Persic. Dar, vorba bancului: la ce-i folosește într-un sat cu o populație de 3000 de oamini, dintre care cunosc franceza 5 %, engleza 10%, germana 3%, italiana 2% - asta în cel mai bun caz ? Restul trebuie să buchisească banda pe ecran și nu să urmărească jocul actorului, la fel de important ca și modulația vocii. Și uite că încet-încet ajungem și la procentul celor care abia dacă... Ehe, nu că să mai citească din viteza titrării. Ce facem cu semianalfabeții? Că de analfabeți nici nu mai vorbim. Pe seama cui îi lasă programele TV? Evitent pe seama manelelor! În acest context, captați sută la sută de toate nuanțele originalului, pretențioși la detalii, ar fi cazul să ne întrebăm cum de admitem ca cineva să traducă în română, un traducător oarecare, romanele lui Proust, să zicem, care în franceze sună, vai de bine, cu adevărat proustian... Motivația cealaltă, că filmele în original contribuie la cunoașterea limbilor străine, nu poate fi neglijată, dar să nu uităm că cei ce au acest interes pot trece oricând pe un canal de televiziune francez, italian, german și cu atât mai simplu poate urmări filme în engleză pe zeci de canale... Accesul populației României spre civilizație nu poate fi realizat altfel decât, în primul rând, prin intermediul limbii române. Mai mult decât atât, există la urma urmelor în fiecare țară un drept al consumatorului. Există și Organizații internaționale care luptă pentru drepturile consumatorului și care, cel puțin la Chișinău, îmi apără dreptul meu de a urmări la televizorul din casa mea, pe un post la care sunt abonat, un film în limba mea. Pe alte posturi, alți consumatori caută altceva și e dreptul lor să caute altceva. Problema e simplă: ce vină are badia Ion din Bubuieci că nu cunoaște engleza și nici nu se poate lăuda că ar fi un bun cititor? De ce să nu-i spună și lui cineva de pe ecran ce zice frumosul cela musculos de pe ecran când se întîlnește cu ditamai mafiozul? Ce pun ei la cale? Pe scurt, îndrăznesc să susțin că, datorită unei doze deloc neglijabile de snobism, în România o simplă problemă de comunicare și acces la informație a căpătat nuanțe mai curând estetice, ceva ce mulțumește orgoliul celor fudui. Iar suburbiile orașelor și marea majoritate a țăranilor din satele românești care încă nu au plecat prin străini continuă să-i ia în seamă pe cei care vin să le vorbeasă pe înțelesul lor – maneliștii, Vacanța Mare ș.a. și foarte superficial, ca după o conversație cu muții, filmele americane, franceze, italiene subtitrate. Sau crede cineva că într-o bună zi toți cetățenii vor cunoaște cele șase limbi de comunicare? NU! Și dacă nu, atunci...

Cu imbratisari!

Dragă Silvia! Eu cred că asemenea poeme la Chișinău nu apar decât de două-trei ori pe an! Sunt uluit! Țin neapărat să le spun și scriitorilor de pe-aici, celor care nu au rău de mare de la tastatură, să deschidă și să citească! Felicitări!

între primul vers:
\"Are să vină iarna\"
și ultimul:
\"Și va ninge pe statuile poeților?\"

Alberto, cînd va începe să ningă cu adevărat, va ninge pe tine, pe statuia lui Mateevici (inexistentă), a lui stuțocamila de Ioan Flora, la fel de invizibilă la oriont, pe umerii lui Victor Țarină, pe gluga ta, precum și, pe urmele mele!

Cu simpatie pentru toți cei fără statui la cheremul tuturor ninsorilor!

Vasile,

Revino, re-postează poemul \"Astăzi mă simt mai bine trist\". Ți-am pregătit o steluiță.

Laura,

Țin să fiu sincer cu tine. Prima secvență mi se pare cam moralizatoare și chiar declarativă („poezia e pură fanetezie / sub sprâncenele fine ale iubirii”), eram pe cale să abandonez lectura. Și brusc apare „primul semn al rușinii sub tristețea despărțirii” ș.a.m.d. Totul pînă la capăt, pînă la „prezentul îngropat între două uși deschise” e profund și acaparator. Dovezi clare de stăpînire perfectă a unui limbaj al seducțiilor vizionare. Da, „plasture cu mucegai în rama trecutului”.
Te voi citi cu tot mai multă atenție în continuare!

Fii atentă. Ție ți se adresează Tama. Nu căsca gura pe dealuri dupe cei plecați la cules de vii!

\"dragă eternitate mă gândesc la tine
la nopțile petrecute împreună în pântec\"

\"Cred în tine dragă eternitate
dar nu cred în urma lăsată de stilou
pe hârtie
din gură îmi ies frunze galbene\"

Un poem care merită măcar un pic de eternitate. Un pic din Eternitatea Eternă!

Carmen-Manuela,
Nici n-am simțit cînd m-am pomenit captat de acest text. Este bine scris și original conceput.

\"reglează funcția iubirii
stabilizează tensiunea când nu-ți răspund la telefon
combate efectele secundare oricărui conflict

favorizează circulația sanguină
atunci când ești îndrăgostit
și sângele-ți tace\"

\"când vei stinge becul
în tine va lumina ceva\"

Ai observat inversia citatelor? Oriicum, scrisul tău e tăiș de patină pe ghiață! Ți-o spun eu, ghiața unui lac scrijelat de patine!

Sărbători fericite, fără minutare!

Aida,
Felicitările mele vin numai către tine, dar și spre editorii care au încredere în șansele tale. Felicitări pentru Daniel Corbu și Nicolae Țone!