Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Nobody knows 1, 2, 3

1 min lectură·
Mediu
1,
primul licăr de pană la creștetul unui băiat
și prima înfiorare în pieptul unei fete
prima cârjă în inima unei bătrâne
sau lacrima unui bunic pe moarte
la ce e bună poezia
dacă nu știe nimic
eu pun mereu cântarul la fiecare!
poezia e pură fanetezie
sub sprâncenele fine ale iubirii
gene ce se închid sau se deschid în ritmurile luminii
2,
primul semn al rușinii sub tristețea despărțirii
sau poate știți mierea ce picură prin pauzele unui accident
sângele și toți hormonii voștri panicați
într-un bandaj alb imortalizat doar într-o iluzie
Uf chiar cine poate să știe ce știu eu sau nu
o zi proastă se scurge în pavajul proaspăt plantat
ce pleonasme să mai scotocim prin pliurile degetelor
când suntem în ceață
și ne dor plombele uitărilor și amintirilor
3,
primul surâs și ultimul al dimineții
mi-am luat chimonoul verde cu buline argintii
aurie e priveliștea doar că se destramă
ca o hăinuță de prunc
mâinile lui prea mari pentru cuvinte și dedicații
se așează neștiutoare pe inima mea
plasture cu mucegai în rama trecutului
rug de flori viitorul
prezentul îngropat între două uși deschise
084.052
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
188
Citire
1 min
Versuri
31
Actualizat

Cum sa citezi

Laura Șoltuzu. “Nobody knows 1, 2, 3.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laura-soltuzu/poezie/240963/nobody-knows-1-2-3

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@vasile-mihalacheVMVasile Mihalache
Mi-a plăcut poemul în integralitate, dar secvența 3. este superior realizată.Rostogolirea culorilor este un limbaj al cărui alfabet secret se pare că îl intuiești cu deosebită sensibilitate.Imagini frumoase se creează prin balansul celor două uși.Ești posesoare unei depline maturități în folosirea metaforei, ceea ce eu apreciey cel mai mult la un autor de poezie.Hristos a înviat!
0
@laura-soltuzuLaura Șoltuzu
Mulțumesc Vasile pentru aprecieri. Să dea Domnul ca Sfintele Sărbători să ne aducă aproape de Sărbătorit!

Adevărat a înviat!
0
@nicolae-popaNPNicolae Popa
Laura,

Țin să fiu sincer cu tine. Prima secvență mi se pare cam moralizatoare și chiar declarativă („poezia e pură fanetezie / sub sprâncenele fine ale iubirii”), eram pe cale să abandonez lectura. Și brusc apare „primul semn al rușinii sub tristețea despărțirii” ș.a.m.d. Totul pînă la capăt, pînă la „prezentul îngropat între două uși deschise” e profund și acaparator. Dovezi clare de stăpînire perfectă a unui limbaj al seducțiilor vizionare. Da, „plasture cu mucegai în rama trecutului”.
Te voi citi cu tot mai multă atenție în continuare!

0
@laura-soltuzuLaura Șoltuzu
Mulțumesc Nicolae Popa pentru atenția acordată. Sper să nu te dezamăgesc cu ramele mele mucegăite. :)
0
@albert-catanusACAlbert Cătănuș
o imagine care mi-a atras atenția. ți chiar tu cântărești fiecare poezie?! și ce faci dacă-ți iese lipsă la cântar?! :P glumesc, mi-a plăcut poema ta Laura.
amical,
0
@daniel-cruceDCdaniel cruce
Intr-adevar, nimeni nu stie cat de bun esti sau cat de mult te straduiesti sau nu sa supui creatia. Conteaza, cred eu, cat de mult reusesti, in afara sinelui fortuit, sa o linistesti…si asta cu atat mai mult nu stie nimeni. Pentru un nomad cetatea va parea intotdeauna prea ascunsa, prea cetate, prea cod. 1,2,3 si doua spatii libere intre ele
0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca
greșeli în text. corectați vă rog și retrimiteți.
0
@laura-soltuzuLaura Șoltuzu
Mulțumesc de trecere Daniel. Spațiile dintre cifrele 1, 2, 3 sunt indicate în tehnoredactare. Este o convenție nicidecum un cod.

Mulțumesc și ție Ela, pentru trecere și sugestie. Însă chiar ar fi fost drăguț din partea ta să-mi și spui ce anume să corectez.
0