Poezie
Prinde culoarea mea
1 min lectură·
Mediu
Pâlcuri de zâmbete peste întrebările toate
tremură ca un lan în mireasma verii
nu mai aștept răspunsuri
de când viața începe să-și numere pașii
primii din ulița mică și strâmtă a mamei
următorii din liniștirile trecătoare
ultimii din primăvara asta
niciodată și niciodată și niciodată
nu vor mai veni
ei pleacă spre Tine cu greutatea unei ridicări de cumpănă
Iubitul meu cântă
pentru prima și ultima oară același cântec al depărtării
El cântă pentru mine
O melodie nouă
Iubitule când ai să înțelegi chemarea unei lăcuste
ce sare spre nimicire
Eu port sub aripi răspunsul iubirii
Crispat în îmbrățișarea sensurilor ce pier
prin pene de păun soarele prinde culoare după culoare
prin degetele răsfirate soarele se răsfață.
044.008
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Laura Șoltuzu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Laura Șoltuzu. “Prinde culoarea mea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laura-soltuzu/poezie/241807/prinde-culoarea-meaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LȘCrazy cum zici, la fel ca și listele tale cu morți. Prea multe poezii despre moarte. Am să mă revitalizez eu cândva și am să țâșnesc cu viață. Să fii pe fază! Merci de trecere.
0
FCDistincție acordată
după părerea mea aș renunța poate la ultimele patru versuri, sau le-aș mai prelucra, enumerarea în acest fel parcă pierde din tensiunea bine echilibrată a restului poeziei. Trecerea între notele luminoase și cele grave mi se pare pare bine regizată: ulița, liniștirile, pășirea spre \"limita\" cumpănită... apoi e potențată dramatic de expresii cu forță de sugestie ca: \"ei pleacă spre Tine cu greutatea unei ridicări de cumpănă\", \"Iubitule când ai să înțelegi/ chemarea unei lăcuste/ ce sare spre nimicire\", \"Crispat în îmbrățișarea sensurilor ce pier/ prin pene de păun soarele prinde culoare după culoare\".
Dispariția sau suspendarea sensurilor apare ca loc al unei vederi noi asupra lumii... Miresmele, sunetele, culorile reînviate evocă o atingere inefabilă ce stârnește și totodată copleșește nostalgia ...
Dispariția sau suspendarea sensurilor apare ca loc al unei vederi noi asupra lumii... Miresmele, sunetele, culorile reînviate evocă o atingere inefabilă ce stârnește și totodată copleșește nostalgia ...
0
LȘMulțumesc Florin pentru aprecieri. Am să mă mai gândesc la versurile din final. Poate într-adevăr ar mai trebui prelucrate. Mulțumesc de semn și trecere.
0
amical,