Poezie
Am un tren în brațe
Mamă dragă ești din altă lume
1 min lectură·
Mediu
Mama mă ținea de mână
eu țineam un tren în brațe
din lemn lustruit și vopsit curat
eu îmi priveam trenul fascinată
mama se uita la mușcatele din geamuri
mai pricăjite, sau mai uscate, sau pline ca verzele
toate străzile se mișcau, picioarele erau lemne
ce le pui la uscat, le tai și le pui pe foc
și mama pasăre cu aripi ușoare
legăna drumurile cu mine de mână
eu cu trenul meu greu ca o basculantă plină de necazuri
astăzi am să arunc trenul
mâine am sa-l găsesc la loc, în același colț de memorie
plin de scaieți și uitare
mama e atentă doar la mușcate
eu străbat orașul cu picioarele pline de papuci, tălpi, ciorapi, fuste, bretele, pantaloni, fulare și căciuli
și mâinile cresc picioare care se târăsc după mușcate
balcoanele atârnă crețe și verze
cu roșu plin în sângele nepăsător al locatarilor orașului murdar
cu mușcate crescute peste jeguri de prosoape atârnate-n geamuri
și chederă pusă contra uraganelor din America
balcoanele astea arată ca autobuzele mamă
MAMÃ!
0134.614
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Laura Șoltuzu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 170
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Laura Șoltuzu. “Am un tren în brațe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laura-soltuzu/poezie/228793/am-un-tren-in-brateComentarii (13)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Distincție acordată
Atmosfera e deja vu, asta a fost primul gind. Apoi am simtit impulsul sa ma intorc. Si am avut dreptate, eram pe punctul de a ceda unei prejudecati. Aceea ca noutatea are un plus de valoare prin insasi statutul ei. Textul de mai sus e o dovada ca lucrurile sint intotdeauna cu nuante iar nuantele nu le vedem cind sintem prea tineri. Ori prea batrini. Un poem autentic, chiar daca partial \"datat\". Un poem care da senzatia ca nu se lasa descifrat cu usurinta si te poarta pe drumul spre el inca si inca o data.
0
Aveam senzatia nelamurita ca ceva ma deranjeaza. Acum stiu ce: subtitlul. E din alta parte, nu de aici, aduce o explicitare inutila din perspectiva literaritatii textului. :)
0
da, da, da.
ai o tensiune care creste si creste mereu pana la final.
un monolog foarte bine scris in care domina planurile, liniile si asta imi8 place.
mi-am adus ami9nte de \" paracliserul\" lui sorescu. si acum cazi.
da, totul se invgolbura,
ai o tensiune care creste si creste mereu pana la final.
un monolog foarte bine scris in care domina planurile, liniile si asta imi8 place.
mi-am adus ami9nte de \" paracliserul\" lui sorescu. si acum cazi.
da, totul se invgolbura,
0
Mulțumesc de stea Adrian. Am să o păstrez în buzunar ca să nu se piardă. :) Plăcut surprinsă de trecerea ta, semnează aici Laur Alb.
0
Mulțumesc de aprecieri și ție Medeea, mă simt flatată să-l pui pe Sorescu lângă versurile mele peticite și pline de mușcate roșii. Îți mulțumesc.
0
Poem ca un tablou, ca un film, imagini vii, răsturnări de perspectivă, explorarea amintirilor, repunerea lor în actualitate. Mi-au plăcut mult versurile \"toate străzile se mișcau, picioarele erau lemne\", \"cu trenul meu greu ca o basculantă plină de necazuri\", \"colț de memorie plin de scaieți\". Felicitări!!!
0
e ca uneori trenurile ajung in unele locuri fara a pleca macar
din gara
ps: text f bun
din gara
ps: text f bun
0
Tamara mulțumesc pentru cuvintele și vizita ta aici la mine în pagină. Mi-a făcut plăcere să te cunosc. :)
0
Ionuț uite că printre gări și trenuri și trenulețe, o stație, o gară adevărată chiar aici. Bine ai venit să deguști mușcatele orașului meu. Mă bucur că ți-au plăcut.
0
ti-as lasa si stelute sau orice fel de semne ca sa ma crezi cit de mult m-am regasit, mi-am regasit copilaria si copilariile, iar de mama si muscatele ei sa nu mai vorbim ....poezia mi se pare originala prin excelenta, o rara avis despre trecut
0
tulai domne laurä poezia ta mi-o märs la suflet
mi-ai amintit de mama MAMA!
superba poezie
superba poeta
trenul acela daca nu-ti mai trebuie da-mi-l mie planuiesc o expeditie mareata am nevoie de un echipaj numeros
daca vrei te angajez mecanic shef ca tot il cunosti atat de bine :)
mi-ai amintit de mama MAMA!
superba poezie
superba poeta
trenul acela daca nu-ti mai trebuie da-mi-l mie planuiesc o expeditie mareata am nevoie de un echipaj numeros
daca vrei te angajez mecanic shef ca tot il cunosti atat de bine :)
0
Anni mă bucur că poezia mea ți-a amintit de copilărie, ea mereu ne cheamă, ne dă prospețime. Îți dau un Laur Alb ca să-ți arăt cât de mult îți mulțumesc pentru cuvintele tale sincere.
0
Tulai Doamne Mircea ce tupeu ai să-mi ceri trenul. :) E tare frumos, nu e chiar sculptat, dar e vopsit f îngrijit și e încă lucios. Dacă vrei să faci expediții am să-mi urnesc și eu trenul și am să vin. Să fie la munte și cu zăpadă. :)
0
