Zbateri spre viață
Zbaterile pământului până la marginile lunii și glasurile voastre jurnalistice mă înfioară nu mai avem libertate avem doar un pumn imens blocat între maxilare și neputința de a spune și a
LȘLaura ȘoltuzuUn zmeu legat de șireturi
Dragostea, un șnur legat de inimă pare strâns în depărtarea chemărilor, ea stă cu pereții căzuți lângă soare tace, zâmbește, visează. de am putea uita dragostea, s-ar reinventa într-o vară în
LȘLaura ȘoltuzuRidicați porțile
Petrecem orele nopții încă în viață ziua sfrijți în soare ne uscăm ornamente sub case verande deschise spre lună castroane cu viată suntem ca păsările migrațiile scot poporul din casă
LȘLaura ȘoltuzuFemeia în galben
Femeia de la biroul de asigurări învăluită în galben cu buze subțiri și păr negru cu alb la rădăcini își joacă ușor balansul mâinilor prin explicații ce-mi trec peste urechi se lovesc moale de
LȘLaura ȘoltuzuCopiii orașului meu
Copiii care fug pe străzile orașului meu au gust de papanași pufoși și calzi în damf de scorțișoară și sărat prin coji de semințe la zâmbete Cu fața strivită de un vis A fost odată... nu s-ar
LȘLaura ȘoltuzuEa n-a vrut să moară
Prins fără de veste orașul se colorează sub soare ea, o verdeață pusă la uscat el, un vers găsit într-o dulceață Pe pervaz porumbei murdari sar, se lăcomesc la mici atenții Nu-i iubesc, nu-i
LȘLaura ȘoltuzuNu mai am nici o rimă în suflet
Prin fericirile trecătoare petrecem tristețile necesare drumurilor veșniciilor Mereu liberi să murim cum vrem Ca aripile chemate de o pradă Și ca un foc ce se arde chiar pe el Așa suntem de
LȘLaura ȘoltuzuLustruind pahare de unică folosință
Fericirea trece pe lângă noi cu aripi de papagal colorate și scumpe Astăzi fiecare om este un om cu picioare și mâini Nu știu prima mea remarcă când am înțeles viața A 2 a a
LȘLaura ȘoltuzuDacă-ți lepezi ciorapii nu-ți pierzi picioarele
Nu te teme pașii sunt liane spre veșnicie Pășește încet sub pământ sunt piesele de schimb picioarele umane așteaptă să fie răscumpărate de Ziditor. Plângi încet măicuță dragă lacrimile tale
LȘLaura ȘoltuzuA murit cu zâmbetul în gură
Doamne urc muntele de piatră ești prea departe schiurile mele așa grele se prind de tendoanele picioarelor Tale acum ești carne și gheață și simbol de pus sub haină Auzi Doamne am și eu o
LȘLaura ȘoltuzuA murit în zăpadă
Ne-am cunoscut în copilărie într-o gară cu geamuri sparte Părinții mei mă duceau la Vatra-Dornei Părinții ei de asemenea Aveam părinți prieteni Alina adora zăpada Mie mi-e frig m-am destăinuit
LȘLaura ȘoltuzuWeekend cu foarfeca în mână
Astăzi mă gândeam să scriu o poezie despre viață, despre societate, despre o muscă ce-și mânâncă în tihnă picioarele sau despre un om ce moare fără nici o explicație Aș fi vrut să scriu o
LȘLaura ȘoltuzuColind II
Crispaților cântați colinda-n poartă E vremea odihnirilor Scuturată de bocete și petreceri e Sărbătoarea E aleasă ca o singură șansă de viață Colind la poarta Hristosului.
LȘLaura ȘoltuzuColinde spre iarnă
versuri câte șase le aștern pe pat și pe jos am umplut toate cărțile goale fișierele, cămările, zidurile și inimile clopoței și firimituri prin brazi și lumânări bomboane de ciocolată în ochii
LȘLaura ȘoltuzuPeștii
Ce curați sunt peștii în apă curbați spre cer într-o secundă ei știu că cerul atingea cândva aripile și solzii lor odată cu potopul Ce fără glas e glasul lor când sfârâie în tigaie o zbatere
LȘLaura ȘoltuzuDesene pe asfalt
Pe un deal limpede din vată cu miei de cauciuc și vaci de porțelan răsare soarele cu o față îmbujorată asfaltul e cald desenele copiilor sunt suflete în expoziție pictate cu buline de roșu în
LȘLaura ȘoltuzuÎn copac
Fiecare secundă petrecută în copac te scutură cu putere peste simțire amintirile cad zdrobindu-și țestele de gard sufletul se înalță ca o aripă spre Ziditor Îmi ești aproape și Te
LȘLaura ȘoltuzuPrinde culoarea mea
Pâlcuri de zâmbete peste întrebările toate tremură ca un lan în mireasma verii nu mai aștept răspunsuri de când viața începe să-și numere pașii primii din ulița mică și strâmtă a mamei următorii
LȘLaura ȘoltuzuAplauze de seară
În poala mea se odihnește ploaia în rame sparte, schițe de sculpturi încă visez la poveștile din lemn în care mama mă îmbrățișa pentru ultima dată eu prinsă în labirintul de a făptui ceva ce mă
LȘLaura ȘoltuzuNobody knows 1, 2, 3
1, primul licăr de pană la creștetul unui băiat și prima înfiorare în pieptul unei fete prima cârjă în inima unei bătrâne sau lacrima unui bunic pe moarte la ce e bună poezia dacă nu știe
LȘLaura ȘoltuzuLalele în găleată
Mă uitam la trandafirii înfloriți, erau ca pasiunile, muiați în găleată unii ca sirenele, alții de prost gust, dați cu sclipici hmm, pt ce dați cu sclipici trandafirii? florăreasa se miră și îmi
LȘLaura ȘoltuzuSub impresiile hibernării
Cu coatele rupte de boală am hibernat în cămașa de noapte toată iarna și iarba gălbuie se mistuie pe munți eu sunt ca o pleavă amară într-o sticlă de sirop de tuse și într-un pumn de pastile
LȘLaura ȘoltuzuPlouă peste Rossini
Rossini e mare toate notele triste le răsucește în râșnița de piper le scoate mațele și ficații devin miracole sparte la picioarele mele sub tocuri și mănuși tobele încă mai amintesc de
LȘLaura Șoltuzucolegi.ro
Încă îmi amintesc așa de clar prima zi de facultate când profu de sculptura stupid ca de obicei, m-a pus să citesc cu voce tare protecția muncii și mă tot gândeam de ce pana corbului trebuie eu să
LȘLaura ȘoltuzuAm un tren în brațe
Mama mă ținea de mână eu țineam un tren în brațe din lemn lustruit și vopsit curat eu îmi priveam trenul fascinată mama se uita la mușcatele din geamuri mai pricăjite, sau mai uscate, sau pline
LȘLaura ȘoltuzuCu chips-ul prin măceșe
Bless my health O my Lord că eu mănânc chips și beau cola printre măceșe stau și culeg boabe roșii și verzi că doar asta e viața ciudată în începuturi și în sfârșituri nu prea Două căști
LȘLaura ȘoltuzuCe să mai scriu?
Plictiseala stă torturată de beregata mea tipa cu muzica cântă degeaba pentru ce mai cântă ăștia dacă nu-i ascultă nimeni? mă tot întreb pentru ce scriu ăștia dacă nimeni nu-i citește scriu
LȘLaura ȘoltuzuGlossă pe metru liniar
Înghit la disperare cuvinte trebuie să învăț limba asta îmi zic mi-e foame o bucată de pâine și o bucată de glossă pe fugă prost gătită o să te doară stomacul nu mânca și pâine și
LȘLaura ȘoltuzuOrchestra
sopranele luceau Tenorii erau păuni baritonii potoliți și sobri ca de obicei altista se aude ca un clopot plin de ceață reverențioasă în mantaua ei ține lumea toată soarele a apus în
LȘLaura ȘoltuzuAu trecut anii
Am îmbătrânit Mi s-au ars coatele și tălpile am ajuns să fiu ca o năluca necunoscută de nimeni, neîmblânzită cu ochii sticliți și burta flămândă trențele, zdrențele s-au răsfățat cândva ca
LȘLaura ȘoltuzuTrilurile unei iubiri din Băncești
Băncești e satul unde s-a născut mama aici am pășit întâia dată desculț iarba era umedă și moale ca ochii de ied apă luam de la fântână lapte de la Catințiu și jucării de sub cloșcă aurul de
LȘLaura ȘoltuzuVernisaj
Pe lângă pereți rezemate rame și portrete de carnaval. Tu ești printre ele mereu ca un fantastic laitmotiv cu nas negru și mare cu ochi largi inexpresiv deschiși porți helancă cu gâtul
LȘLaura ȘoltuzuOrgă
Ce triluri de liniște mă arunci, îmi tai respirația sunt pasăre sunt vers sunt și iar sunt: Orgă Liniște în splendori de note Ating mâna Lui Dumnezeu. El simte și mă cuprinde asemeni unui
LȘLaura ȘoltuzuMuzicuța
Trei bătăi din palme, două foieli din picior muzicuța a inceput să salte și mâinile să se ridice urechile încep să tremure buzele se colorează ochii sclipesc horă de sat și acordeonul
LȘLaura ȘoltuzuFemeia cu picioare străvezii
E lungă și slabă E acră și neagră E tristă și bleagă Săraca-i bolnavă. Dimineța-i în verde L-amiază se pierde Seara în camașă de noapte E balcâză și blândă și \'naltă O vad pe balcon E
LȘLaura ȘoltuzuSoprana
Vocea ei nu se oprește Aștept o răsuflare și o pauză Ea cântă divin Mâna și barba ei vorbesc și se ceartă Glasul ei așa cristalin se sparge ca un cristal clopoțel de argint și aramă roșie ca
LȘLaura ȘoltuzuEu sunt Laura
Astazi fiecare ciocolată de proastă calitate si fiecare ciorap și napolitană care stau cu lunile pe raft au marca Laura au numele meu nume ce are o simetrie de invidiat Laura și mai cum? mă
LȘLaura ȘoltuzuO furnică
Mingea de baschet cade se ridică și face coș urale și teren gol jucător de baschet cu bascheții prăfuiti singura lui pasiune baschetul coșul cafeaua de dimineață liniștea terenului îl
LȘLaura ȘoltuzuErika
E prietena mea unguroaică care face economii la bani și la apă și mâncare e mereu preocupată cum să mai economisească ceva fiecare bucățică de carne primită o face fericită... mă nedumerește
LȘLaura ȘoltuzuDegetele de la picioare
Degetele mele de la picioare îmi sunt ca niște prieteni ce mă privesc mereu cu duioșie, singurii mei prieteni Când eram copil fiecare dintre degetele mele de la picioare și chiar cele de la
LȘLaura ȘoltuzuCiorapii și soba
Eu și Cornelia sora mea cu părul castaniu și creț suntem prietene la catarama eu blondă și cu părul drept, moale ea cu doi ani mai mare și carlionțată ca o papușă de ceramică scumpă. Fiecare
LȘLaura Șoltuzu