Poezie
Ea n-a vrut să moară
1 min lectură·
Mediu
Prins fără de veste orașul
se colorează sub soare
ea, o verdeață pusă la uscat
el, un vers găsit într-o dulceață
Pe pervaz porumbei murdari
sar, se lăcomesc la mici atenții
Nu-i iubesc, nu-i alung, sunt la promenadă
Vara vine ca o pețitoare
cu dinții prinși de gâtul ei chircit în frig
Ea n-a vrut să moară
Și n-a mai murit...
084.952
0

apoi cum \"el\" e surprins in dulceata, ca vers
si vara cum vine... dar ca idee de actiune, pentru ca altfel cred ca sint prea multe conjunctii si prepozitii care estompeaza imaginea
dar de ce nu are veste orasul?! cum de l-au prins fara?!
in final, ok, daca nu a mai murit, era suficient punctul (adica unul singur!), ca suspensia nu mai are de unde sa vina
a, sa nu uit: persoana intii singular in strofa 2 (asa am citit) incurca problema, ca deja ai 2 personaje principale - ea si el, nimic nu pare sa justifice si un narator supliment (mai ales ca lucreaza si porumbeii pe acolo, cine mai stie ce si de ce, aflam doar ca sint jegosi, murdari, pardon, si impertinenti)
oricum, as vrea sa aflu daca pe bune nu a mai murit (ea), si daca e asa, ce a mai facut... serios, astept continuarea!