Poezie
Orchestra
1 min lectură·
Mediu
sopranele luceau
Tenorii erau păuni
baritonii potoliți și sobri ca de obicei
altista se aude ca un clopot
plin de ceață reverențioasă
în mantaua ei ține lumea toată
soarele a apus în poală
dinții ei mosoare de la carele romane
strivesc anonimatul
pieptul fetei se desface
ca un arc
ca o Pandoră
plină de așchii și fluturi
pașii torc plutirile zborului ei
degetele ei învăluie cu umbră toată sala
legănând orchestra în dreapta, la stânga
în explozia gurii
dăngănitul și țipătul se acordează
ca valul izbit de stâncă
ca soarele plesnind
în apă
firimiturile giuvaerelor de la gât
se clatină
se sparg picurând liniștea sufletului ei
sub vibrația plină
a lacrimilor mici și condensate
altista și orchestra se sfărâmă.
045321
0
Cu imbratisari, N.N.Negulescu.