O furnică

Mingea de baschet cade

se ridică și face coș

urale și teren gol

jucător de baschet cu bascheții prăfuiti

singura lui pasiune

baschetul

coșul

cafeaua de dimineață

liniștea terenului îl inspiră

se pleacă să-și lege șireturile

urmărește o furnică grăbită

fără nici o țintă ca și el

fără nici o povară pe umeri

prinsă în mreaja vieții

de a făptui ceva

furnica e departe

baschetbalistul plecat spre pământ

cu șireturile defăcute,

alta furnică trece pe langă șiret și-l ocolește cu grijă,

ronțăie puțin praf și-l scuipă grăbită

n-are răgaz ca și jucătorul de baschet

bascheții prăfuiți și decolorați pășesc fără scop

terenul de baschet devine planetă fără atracții, fără liste și promisiuni, fără trucurile din oglindă

este doar un teren cu un coș prieten și un coș adversar

cu o minge de piele frumos imprimată

cu o pereche de bascheți prăfuiți

și furnici care n-au timp de pierdut.