Poezie
Aplauze de seară
1 min lectură·
Mediu
În poala mea se odihnește ploaia
în rame sparte, schițe de sculpturi
încă visez la poveștile din lemn
în care mama mă îmbrățișa pentru ultima dată
eu prinsă în labirintul de a făptui ceva
ce mă răstoarnă cu aburi peste viață
Liniștea călătoriei și mirosul sarmalelor
așezate în farfurie
salată cu hrean
și scoici cu sos plus calamari cauciucați
plutind în spațiul înfometării
și a gurii deschide gata să înfulece ierburile amare
prinse de gardurile cerului
Licuricii prind în aripi luna
prin pietrele rânduite ale morților
miroase a tămâie și a ceară
ei sunt adormiții veșnici
ce se împachetează la fiecare sărbătoare
în ștergare cu flori negre și respingătoare
îmi vine să râd și-mi pun mâna la gură.
053.496
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Laura Șoltuzu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Laura Șoltuzu. “Aplauze de seară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laura-soltuzu/poezie/241594/aplauze-de-searaComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DIDIDoru Emanuel Iconar✓E printre putinele poezii pe care le-am citit aici si le-am simtit aproape de suflet. Mi-a placut in mod deosebit \"În poala mea se odihneşte ploaia\". Am simtit ca lumea intreaga e cuprinsa in fiecare om. Povesti vechi \"de lemn\" imbraca copilaria intr-o haina de basm, iar \"Licuricii prind în aripi luna\".
0
VMPrima și ultima strofă sunt foarte frumoase, cu adevărat vreau să văd un poem în care să mă emoționeze sarmalale- nu cred să fie.Dacă se poate corecta ceva aici te rog să o faci.
0
LȘEmanuel ești un dulce. Te mai aștept. Rămâi mereu prietenul meu cu suflet de poet.
Un Laur Alb doar pentru tine.
Un Laur Alb doar pentru tine.
0
LȘ:)) Vasile am râs bine. Să știi că am să muncesc serios cu privire la sarmalele mele. Niciodată să nu zici niciodată. Eu cred că și sarmalele pot emoționa dacă apar într-un cadru potrivit. De exp pe mine m-a emoționat grija cu care le împăturește mama, pe rând, liniar, așezate în spirală. E o emoție când mănânci sarmale gătite cu atâta atenție și suflet. Ce zici acum nu zâmbești măcar puțin. Ei și asta e o emoție. Te mai aștept. Fără de sarmale.
0
VMScrie te rog asta; cu câtă emoție împăturește cea mai iubită persoană din lume sarmalele, dar numai despre asta să scrii în poem și te voi crede. Să nu mai râzi căci cu deplină sinceritate și caldă prietenie îți mărturisesc despre lucruri și ființe.
0