Poezie
criză de tandrețe
1 min lectură·
Mediu
nimeni nu îmbrățișează pe nimeni,
nu se țin de mână,
nu se privesc,
ochii lor planează absent
peste oameni și lucruri
nimeni nu sărută pe nimeni,
buzele sunt folosite
mereu pentru altceva,
suspendate între tăceri și cuvinte
mulți locuiesc în aceeași cameră,
despărțiți de un zid,
peste care își aruncă,
în fiecare dimineață,
sufletele somnoroase,
într-un etern meci de tenis
cu doi învinși
nimeni nu îmbrățișează pe nimeni,
nu se țin de mână,
nu se privesc…
restul e iubire…
033.761
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan Ivașcu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 79
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Ivașcu. “criză de tandrețe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-ivascu/poezie/1767478/criza-de-tandreteComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SPmie nu imi place aceasta simplitate si acest cotidian
care se incearca a fi prezentat generic si ca pe un fapt comun
dar care se vrea a fi special.
acel joc de tenis ca imagine cred ca este prea redundant
iar finalul prea cliseistic;
cred ca se putea scoate altceva din idee cu mai multa grija si asumare.
care se incearca a fi prezentat generic si ca pe un fapt comun
dar care se vrea a fi special.
acel joc de tenis ca imagine cred ca este prea redundant
iar finalul prea cliseistic;
cred ca se putea scoate altceva din idee cu mai multa grija si asumare.
0
GAredundant. Posibil sa fiu in eroare... sunt prea obosit pt reconsiderare.
0
Țin să-ți mărturisesc - ei, cum să evită o cacofonie? - că de la o vreme am un chef nebun de a citi poeme pe poezie.ro, plăcerea fiind cu atît mai mare, am aobservat, cu cît nu intervin cu comentariile mele. Pur și simplu, citesc texte, unele din ele fiind poezii. Dar uite că nu pot trece pe lîngă poemul tău fără să las un semn. Adevărat, mesajul semnului meu s-ar putea să nu-ți placă! Vorba e că avem în față un poem excelent. Mie însă îmi smulge covorul de sub picioare ultimul vers \"restul e iubire…\" Și nu că m-ar da peste cap de plăcere. Mă aruncă-napoi, de pe culmile poemului, la poalele vorbelor banale!
Restul e ținută de poem antologic!