ceva ce nu te obligă la nimic

în pânza sentimentelor e greu să nu se prinde insecte mici, devorate de dragoste sau de ceea ce pare a fi necondiționarea.
aș fi văzut poemul mai condensat, deși s-ar fi pierdut din narativul acesta bine țesut.
nu m-am împăcat cu strofa a 3-a, îndeosebi cu ultimele 3 vrsuri din ea. ca formulare a ideii, ideea bună fiind.
și cred că e cumva prea explicativă definirea întredeschisului.
ca un ritual de curățire finalul, de curățire a pleurei, a inimii, a pneumei. șamd.
eu am primit în păienjenișul meu poemul, acum nu oblig pe nimeni să placă. poate doar să ai aminte la cuvântarea asta reflectantă și autodezvăluitoare.

ela

prindă; ia aminte

bun poem
fara comentarii
& justificari
primele 2 strofe foarte original gandite
ultimele 2
conclusiv(exista cuvantul asta?)
inca ceva de citit pe agonia
merita recomandat
editooooori

Cei 7000 de păianjeni aduc cu ei tot atâtea nenorociri iar dresorul de păianjeni aleargă prin ploaie lovit de fulgere...și o poveste de dragoste. Complexitate caracteristică unui spirit tânăr. Deosebită poezia, cu multe fragmente memorabile.

Cred eu dragă Nicolaie, că dintr-o carte, am să citesc cu mai multă atenție tot ce ai scris. Mă mir cum de am răbdarea să citesc de pe ecran! Probabil, că are ea ceva poezia, poemul, ce te atrage ca un magnet.
Mai multe nu vă scriu aici, am să-ți spun în patru ochi. Dar să știi că nu de rău, ci de bine!
Cu drag, Valerian, chiar dacă, nu de la Uniunea Scriitorilor, dar de la Centrul Național de perfecționare a lucrătorilor din industria turismului.
Mă gândesc totuși, da când vom avea și noi o adevărată industrie a poeziei, a prozei, dramaturgiei? Că minister al Culturii și Turismului avem. Dar nu avem poezie, măcar ca aceasta, ca altele, pe care le-a scris un alt Nicolae, un Dumitru, un Grigore Vieru, bineânțeles, nu altul.

bun text.
Nu-l simt împiedicându-se în păienjenișul pe care și-l desenează, nu-l simt poticnindu-se și fiindu-i greu să spună \'te iubesc\', fără bâlbâieli care nu-și au rostul.
Întredeschisul ca fiind o stare de fapt între deschis și ănchis m-a fascinat. Trebuie doar să mă strecor pe acolo și să sper că nu rămân blocată.

Salut!

“Cei șapte mii de păianjeni” țes o pânză indestructibilă și elastică in jurul lumii în care se prind oamenii vâscoși cu nenorociri.
“Bătrânul dresor de paianjeni” poate fi Dumnezeu ce îmblânzește oamenii, sau Satan ce înrăiește umanitatea, căci “sfințenia lovește ca trăsnetul” avortonii și brutele.

ma bucur ca am trecut pe aici si am citit un poem care are substanta. felicitari pentru reusita comunicarii, este un poem pe care il citesti tinandu-ti rasuflarea. si banuiesc ca, dupa ce l-ai \"comis\", ai simtit un deplin sentiment de eliberare.
iar titlul e perfect!

Ela,
Relația poeziei cu poetul în general e cam dificilă. El o face, Ea nu se lasă făcută. Însă în cele din urmă anume autorul își dorește ca opera să iasă cumva la suprafață. Asta am și făcut! printre păianjeni! Am insistat!

O vară însorit-umbroasă în continuare!

\"aici mi-am stors cămașa de lumina zilei,
aici am văzut cum plonjează văzutul în nevăzut.\"

Mulțumesc pentru bună vedere!

Complexitatea \"caracteristică unui spirit tânăr\" ține și de simplitatea caracteristrică necesității de a citi o poezie și de a lăsa un semn.

Mulțam!

De ce pui totul sub semnul îndoielii, întrebîndu-te \"când vom avea și noi o adevărată industrie a poeziei\"? Industrie avem! Mai ales o industrie a poeziei!

Dana,
Țin minte clipa cînd... Ei, nu așa se spune prin romanțe? Îmi aduc aminte, așadar, reacția ce am avut atunci cînd ți-am văzut pentru prima dată poza asta cu pocalul... Împiedicarea în păienjeniș... Declarația... În fine, \"întredeschisul ca fiind o stare de fapt între deschis și închis m-a fascinat\" și pe mine! Sper în continuare că pocalul inspirației se revarsă în egală măsură între bucuria reciprocă de a scrie!

O vară cît mai luminoasă-n ale luminii pure în continuare!

Doua mari cuvinte ce nu obliga la nimic...titlul reprezinta un adevar asternut cu talent prin cuvinte.Am ramas surprinsa,o poezie cu multe imagini dar care nu permite cititorului sa piarda firul.Jocuri de cuvinte,vorbe alese...
\"te iubesc – ceea ce nu te obligă la nimic –\" exprima o dragoste libera ce permite o dezlantuire sincera si frumoasa a sentimentelor...si cel mai important,e o poezie care transmite un mesaj.

Mi-a placut foarte mult poemul. desi scris incalcit, se strecoara intr-un mod foarte simplu in sufletul cititorului. martora, am citit si apreciat \"ceva ce nu ma obliga la nimic\"...adica, ce vreau sa spun este ca am citit despre ceva simtit, asumat, fara drept de apel. felicitari.