Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@nicolae-popaNP
Nicolae Popa
@nicolae-popa
Poezie

lăuda-ne-am laudanum laudatum est

ale noastre moșiile cerului!

2 min lectură·
Mediu
urmăreai feeria cascadei de sus, de pe pod – o feerie
prăbușită-n pămînt sub apă.
ascultai vociferările. Dar cine oare vocifera?
„Nouă să ni se dea moșiile cerului!”
„Nouă strălucirea Noului Ierusalim!”
„Nouă ruinele vechiului!”
„O, amăgelnico!”
flăcări mici, împrăștiate pe drum, distrăgeau atenția celor săraci
de la înscăunarea colivei pe deal, în timp ce măreața colivă
pîlpîia din lumînări ca un soare-n amiaz.
măsurătorile vîntului pe fața pămîntului erau încheiate de mult.
scîrțîitul de frig al copilului în lăstăriș
se deosebea de scîrțîitul copacilor, de legănarea lăstarilor.
văruitul pînă la cărămidă al morții
urma să mai dureze încă trei zile prin casă. Pocnituri în posmagi.
iar sub pod, jos de tot, nu mai sfîrșea odată ceremonia
îndestulării cu vid, în timp ce vîrtejul de apă,
bulboana, tot sorbindu-ți privirea, te trăgea de fular în adînc.
„Pentru noi înfășurările în mătase!”
unghiile mîinilor celor care vociferau armonizau de-ți era
mai mare dragul cu unghiile de la picioare.
„Pentru noi toată bunătatea și mila!”
prin haine molii clănțăneau din dinți. Și-a doua zi ai scris
cu degetul pe brumă:
„Culoarea neagră n-ar fi atît de neagră de n-ar încuraja-o moartea!”
ai scris și te-ai gîndit că ți-ar plăcea să ningă. Și-a treia zi a nins.
064.112
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
204
Citire
2 min
Versuri
26
Actualizat

Cum sa citezi

Nicolae Popa. “lăuda-ne-am laudanum laudatum est.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolae-popa/poezie/1790536/lauda-ne-am-laudanum-laudatum-est

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@antrei-kranichAKAntrei Kranich✓
poemul mi se pare deosebit. folosirea unor cuvinte mai batrane, ca sa creezi o atmosfera liturgica, de facere a lumii. apoi intoarceri de fraze, dialoguri suspendate, intre cine si cine.
\"de la înscăunarea colivei pe deal, în timp ce măreața colivă
pîlpîia din lumînări ca un soare-n amiaz.\"
dar si tristete. iar acel \"amagelnico\" suna frumos.
un singur cuvant mi s-a parut nepotrivit: \"fluorescenta\". e prea nou pentru parfumul de pridvor vechi al textului.
citit placut
cu prietenie,
andrei t
0
@nicolae-popaNPNicolae Popa✓
Andrei,
Observația ta am luat-o ca fiind una venită din partea unui ochi extrem de atent. De bună seamă, în acest poem am făcut uz de limbajul dăruiților cu har cronicari moldoveni! Așadar, schimbat versul:

\"fluorescența morții urma să bîntuie trei zile prin casă...\"

în

\"văruitul pînă la cărămidă al morții
urma să mai dureze încă trei zile prin casă.\"

Cel puțin deocamdată, această schimbare sper să fie cea mai potrivita!

Mulțam pentru trecere!
0
@antrei-kranichAKAntrei Kranich✓
parerea mea
asa suna mult mai a hrisov moldovenesc si urmeaza cursul poemului, fara suisuri si coborasuri.
andrei t
0
@ion-cuzuiocICIon Cuzuioc✓
Nicolae,ești romantic și metaforic.Sunt convins că și H.C.Andersen ți-ar strânge mâina.Îmbini de minune arhaizmul cu neologizmul.Sfârșit reușit.Bravo romanticule!Mă bucur și urmează-ți calea.
0
@nicolae-popaNPNicolae Popa✓
Într-o lumină prea măreață
Îți zici că-i prea de tot
Ca ața să nu fie ață,
Ci doar un simplu nod!

Cu mulțumiri și respectabile aprecieri pentru insistența și sincera dorință de a trece pe-aici!
0
Distincție acordată
@vasile-mihalacheVMVasile Mihalache✓
Poematic structural și substanțial discursul este saturat de aromele tortului funerar circular, dreptunghiular, elipsoidal după fapte și întâmplări memorate pentru oamenii -semințe_de_grâu pe care numai moartea îi adună inexorabil împreună, pe toți cei născuți din femeie. De aici încolo se despică versuri de aleasă frumusețe \"bulboana, tot sorbindu-ți privirea, te trăgea de fular în adânc\", \"văruitul până la cărămidă al morții\" și în fine cel deja pus între ghilimele \"Culoarea neagră n-ar fi atât de neagră de n-ar încuraja-o moartea!\".
Arhaic este ritul. Exprimarea dă formă artistică unui sentiment de vin cu anafură al credinței împărtășite. Neliniștea autorului din finalul poemului o dovedește. Ninsoarea este asemeni unui cearceaf mortuar bacovian.
0