Ghiozdanul zburator
CAPITOLUL I O dimineață nemaiîntâlnită și, deci, nemaivăzută Și se face iar dimineață în orășelul nostru. Se crapă de ziuă, cum spuneau străbunii. Se deschid garajele, cum am zice noi. Se crapă
NPNicolae PopaPrima rătăcire
După pădure crește o lună mare. Mai mare decât cea de noaptea trecută. Mai plină. Gata, se descalță și - la culcare! Dar nu e bine să-i rămână sandalele afară. Vârcolacii se dau în vânt după căldura
NPNicolae PopaȘi mirosea puternic a om
Se oprește pe pragul îngust, scoate cu mâna liberă piedica lacătului automat și aproape că se prăvălește în aerul toamnei. Aruncă paharul cât mai departe urmărindu-l cum face tumbe prin aer însoțit
NPNicolae PopaCalcă-le fără milă!
El îi face semn să treacă prin spărtura unui gard putregăios, gata să se prăvălească cu tot cu ei. Și aproape că se împiedică de cel care ar trebui, vezi bine, să le permită să treacă de scândurile
NPNicolae PopaLa revdere, măi fato! (II)
Și-i liniște și cumva cald sub brazi și miroase îmbătător a rășină. Cum ar putea Dora să uite această clipă? Și nu-i vorba doar de vrăjeala ninsorii foșnitoare din jur. Deodată simte o tresărire
NPNicolae PopaLa revedere, măi fato!
Ea bea paharul din plăcere, nu că ar vrea să-l impresioneze. El însă ține să o felicite pentru un start atât de reușit al acestei seri minunate și-i umple iar paharul. Ea râde: – După cum văd,
NPNicolae PopaZebrele și zăbrelele Chișinăului
- Buun, și care zebră, mă rog, ți-ar plăcea s-o trec pe roșu ca să te... așa, cu totul? - Ca să mă dezbraci cu totul? Te-anunț eu la vremea potrivită. Zebra cu pricina se dovedise mai curînd o
NPNicolae PopaAlienatul 1, alienatul 2, alienatul 3 ș.a.m.d.
- A! Cazul nostru e cu totul și cu totul deosebit. Cred că nici nu-i de pana scriitorilor de pe la noi, care parcă ar aștepta mereu să le permită nevestele ca să scrie și ei ceva despre dragoste. Dar
NPNicolae Popa