Poezie
Cred că te știu
Cred că ne știm, partea I
1 min lectură·
Mediu
Te-am văzut cel puțin o dată
Ghemuindu-te în căușul sufletului
Cu genunchii îngemănați sub bărbie
Și brațele încolăcite împrejur.
Am auzit geamătul
Scrâșnetul greu al fiarelor
Cu care ți-ai înlănțuit reveriile
Ca să nu-ți mai tulbure
Necredința.
Din norii mei
Nu ți se văd palmele implorânde,
Numai degetele chircite și albinde
Strivind în podul palmei
Neputința.
Deplâng
Cum umpli cu pași nevoiți
Urme adânci de tălpi
Lăsate de cu vreme
De un tu alternativ.
Cred că te știu…
Doar în ochii mei se răsfrâng
Colțurile gurii tale mute
Aliniindu-se la axa infinitului.
Cred că și tu mă știi.
023516
0
Ți-am citit mai întîi poemul despre frumusețe. Mi s-a părut prea încărcat de frumusețe, inclusif de cuvîntul frumusețe șe era să nu-mi placă dacă nu dădeam de demisolul din final. Paradoxal, acesta mi se pare poate și mai frumos datorită cursivității și a unei tensiuni interioare care știe să convingă. Multă inspirație în continuare!