femeile nu mai ascultă
pe harta inimii mele se odihnește un bărbat mă așteaptă acolo unde e el inima mea e incandescentă amenință slobozește cuvinte în răsplin cum buza unui pahar ce zâmbește o burtă
SKStefania Kleinziua de uitat
sunt acolo în lista ta de oameni pe care i-ai iubit pe care i-ai rănit pe care i-ai atins cu buricele degetelor arse de cuvintele pe care n-am să ți le spun niciodată cu fiecare pas netrebnic pășit
SKStefania Klein(mai precis de lipsa ei)
ghetele mele au lacrimi de sare pe obraji zăbovesc nedumerite lângă troiene de ieri irosite nu mai e cale înapoi nu una de pe care să te poți întoarce iar înainte au/am/avem nevoie de un
SKStefania Kleincântec absurd de animal marin
cobor în mine ca într-o pivniță undeva pâlpâie intermitent o lampă când lumină când întuneric trupul meu e un plic în care am pășit cu picioarele albe și unghiile murdare de cerneală * se
SKStefania Kleininsuficiență respiratorie nat geo wild
dați-mi și mie un poem unul cât de mic să nu mai am doar frica animalul ăsta cu picioare de gumă cu gâtul odihnind între caninii leopardului între tufele desfrunzite de arșiță pândesc șacalii cu
SKStefania Kleinel scrie
el scrie de sub unghii îi cresc gheare lungi ce mângâie dulce hârtia imaculată ca pe o femeie neîncepută o ațâță o descântă apoi se-mplântă în alb ca-ntr-o sfârșeală el scrie între el și
SKStefania Kleinpassepartout
să te sfâșie trecerea ca și cum tu chiar credeai că nimic n-are să se rupă vreodată în tine în genune în trupul acela de porumbiță descompunându-se fetid pe caldarâm îl ocolești și pleci mai
SKStefania Kleiniubirea era un bărbat înalt uriaș
azi dimineață am văzut cea mai frumoasă iubire din ultimii ani era un bărbat înalt uriaș cu ochelari negri de soare și vestă de piele peste tricoul alb o ținea strâns de mâinile amândouă cu o
SKStefania Kleinthe love express
trenul acela nu avea așteptări ca toate trenurile trenul acela avea o fetiță cu ochi albaștri și fluturi foarte mulți fluturi tăcuți și frumoși trenul acela era în mine surâs pe un peron
SKStefania Kleincatharsis
scârțâie o vioară din coarde umede solilocviu pentru pustiu orașul e viu i s-au uscat doar rădăcinile și câteva vise ordinare dumnezeu pictează geamul plâns cu ramuri negre avatar cu ciori
SKStefania Kleinchestii esențiale
e esențial să mori de câteva ori în viață altfel cunoscuții tăi vor crede că ești vreun șmecher și te vor urî pur și simplu copiii o să-ți scrie alupigus pe mașina nouă nouță și mama ta îți va
SKStefania Kleinbaladă pentru o fată cu păr sur
o fată bătrână este o fată uscată fecioara mereu e un măr nemâncat deshidratat de secundele care-i penetrează infertil virtutea putredă de galantar fecioară mereu pentru ca nu a vrut să joace o
SKStefania Kleinperorație cu ‘cel mai singur număr din lume’
și poate că nu vreau să mă iubiți poate vreau doar să mă învelesc cu asfaltul fierbinte așa cum te învelești cu palma cuiva când ești \"cel mai singur număr de pe lume\" poate că țip doar
SKStefania Kleinfelix est
oameni cu minți dezordonate scriu poezii pe care oameni cu minți ordonate le taie felii și le servesc în ordinea descres cătoa re a cantității de sare și piper din aerul respirat apoi
SKStefania Kleincugetările unui scaun de răchită
între gloanțe un scaun de răchită se leagănă în ritmul tăcerii scaunul de răchită nu se întreabă dacă ceea ce trăim e viața sau dacă suntem toți morți iar acesta este un raiad un
SKStefania Kleinsă dormim, dar
azi-noapte am dormit iar cu aurolacii am dormit de la trei douăzeci la șase treizeci la lumina farurilor harnice a anvelopelor încinse cu punga argintie de gât am dormit ca și ieri
SKStefania Kleinpatruzeci și șapte pe azi
Clint Mansell – Requiem for a dream http://www.youtube.com/watch?v=e2Ma4BvMUwU mai am o viață de trăit o viață și o singură șansă, una să câștig la ruletă ceamaifrumoasăpovestededragoste imagi
SKStefania Kleinde martie
pășim pe vertebrele moi ale iernii nu vorbim cu trecătorii, cu ghioceii despre goliciunea pământului deșertăciuni am văzut destule am trăit îndeajuns anotimpuri tranșate de alții nedestule ne
SKStefania Kleinpapila prința
papila prința* ți se ning gândurile fulgi inegali pe cimentul ud al dimineții ca o povață mută cernută de bunul Dumnezeu într-o zi care nu e nici azi niciodată [Albul oblojește
SKStefania KleinApă vie pe cord
Am cunoscut deunăzi niște oameni ca niște străzi pietruite străjuite de case frumoase, înalte înfipte adânc, până la capăt în pași-mi șovăielnici. Purtau fețele altora și vânătăile lor și
SKStefania Klein...ublic!
Drept călăuze două sfere gemene de rouă rostogolindu-și în burți, râzătoare, câte un felinar de soare. Talisman un bănuț coclit - dezgropat la răscruce de vânturi într-o altă zi în care
SKStefania KleinSimți cald
Simți și te simți cald, viu și cu rost ca-ntr-o dimineață în care capeți un zâmbet de la o măicuță bătrână doar așa, pentru că ești și oricât de siropos-ridicol îți pare știi că tocmai
SKStefania KleinPartitură rutinată
Nu mă mai satur de mine (sau m-am?) martirizându-mă pe altarul păgân cu rutina ziarului făcut sul proiectat precis în termopanul vecinului recent emancipat de puștiul mesager căruia mai
SKStefania KleinCred că și tu mă știi
Cred că și tu mă știi… Eu sunt cea pe care ai evacuat-o Forțat Din viața noastră, cu tot cu bunurile personale. Și-ai înmatriculat-o Eu alternativ. Apar - ostentativă și-ncăpățanată -
SKStefania KleinCred că te știu
Te-am văzut cel puțin o dată Ghemuindu-te în căușul sufletului Cu genunchii îngemănați sub bărbie Și brațele încolăcite împrejur. Am auzit geamătul Scrâșnetul greu al fiarelor Cu care
SKStefania KleinBharat
Acolo unde stă frumusețea, Pe ziduri roșii de fortărețe Mâncate de vânturi și ciori, Păuni cu cozi desfăcute Își strigă neperechea În evantaie de culori nebune. Acolo unde stă
SKStefania KleinPoem despre un om
Era un om Prăbușit de-a-mpicioarelea Pe un gard înalt Hașurând în zăbrele albastre celeste Casa Domnului De împreunarea degetelor omului. Era un om care-l chema pe Dumnezeu De parcă
SKStefania KleinPlec acum, iubite
S-au înroșit nisipurile de-atâtea zile-miei sacrificate de când ne-am condamnat la maturitate… Ai văzut? Ne-au încărunțit până și cele mai crude drumuri… Și ploile noastre unde sunt?
SKStefania KleinPeisaj manheimic
... ar putea fi de la cele o mie de țigări pe care le-am fumat az’noapte într-o futilă tentativă de pruncucidere a simțirilor care-ți năzar în prag duminică dimineața fără să dea un telefon
SKStefania KleinEu și bătrânii de pe Strada celor zece scaune
Mai citește-mi o dată, te rog, caietul de sarcini. Cine trebuia să fiu azi? Ce să fac? Nu mai știu, am uitat, tot uit, lecitină, remindere, străini cu fețe galbene zâmbitoare agățate de
SKStefania Klein