felix est

dar fiind între paranteze, mă fac că nu-l văd.

ai zis foarte bine. despre fericire.

mi-a plăcut și modul în care ai fragmentat textul.

sigur și ferm.

...paranteza de la sfîrșit, a rămas precum e (între paranteze!)

Poemul sfîrșește, desprinzându-se de ceva ce îl ținea la pămînt, după acest vers:
\"fericirea e o chestie de care tocmai ai uitat\"

Firește, e doar o părere. Dar țin la ea!

...imi place finalul, asa intre paranteze cum e .acolo deja poezia devine personala , doar asa vedem dupa definitia fericirii care este fericirea ta.
ai adus acolo , in ultimele versuri un strop din lumea ta interioara si asta face textul mult mai pregnant.

in ultima vreme, n-am nici cea mai vaga idee ce vreau sa spun in poezii.
simt doar un impuls nestavilit de a ma agata de nori, de iarba, de ochi inchisi si-as scrie pana m-ar durea mana.
daca din impulsul aecsta iese ceva bun care place, Slava Domnului.
nu plec inainte de a multumi si-a te ruga sa-mi nu fi straina. fara cei care ne citesc, orbecaim fara bilet in fata unor drumuri neincepute. ;)

Si eu la paranteza mea.
Frumoasa imagine cea a unui poem - balon, surlovandu-si ramasitele zilei: o pastila amara cu ochi ca de nasture.
Foarte multumesc ca v-ati oprit si aici.

carmen,

ziua buna si bine te-am gasit. am mai primit un comentariu asemanator pe un alt sait si cred ca cel mai potrivit e sa repet ce am spus si acolo: perceptia asupra parantezei depinde de cum ii place fiecaruia cafeaua. :)
(sau de cate ghionturi ori zambete a colectionat pana sa dea de \'felix est\'... ori de amandoua?)
multumesc de trecere si te rog si pe tine sa te intorci.

Un fericit „impuls nestăvilit” m-a adus în pagina dumneavoastră unde mărturisesc nu am fost de foarte mult timp. Nu-mi pare rău pentru că am găsit o „Neostenită căutătoare de altfel”
Reușit acest text, scris cu acuratețe, un discurs perfect veridic al scrierii și receptării poeziei.

Doru Emanuel

Te rog, vorbeste la persoana a doua singular, nu vreau sa stie agonia toata ca-s o schizoida (nu vreau nici eu sa stiu). :))
Multumesc de cuvintele frumoase.

Era doar politețe. Cer scuze pentru deranj. Nu se va mai întâmpla.

Stiu ca era politete si o apreciez cum se cuvine. Ce nu pricep este cum ai ajuns la deranj? Deranj la a doua plural si aprecieri pozitive sa tot fie. :)
A fost o gluma. Noi nu ne cunoastem, deci cum ai putea tu divulga necunoscute. Inveseleste-te. Nu-i nici un bai. Poezie si bucurie, atat.