carmen nicoara

sunt totuși o piatră caldă, sau cum vrei tu, rece, albastră udă unele tălpi mă apasă îmi mărunțesc măduva (am mai purtat făină în spate pe vremea când moara se afla la doi pași de mama

în lăuntrul pieptului meu a crescut încet o bucată de mușchi absoarbe și macină orice pas și sentiment care se oprește în preajmă visele tale îmi povestesc despre cum îți imobilizez

altădată ți-aș fi luat palmele între obraji și ti-aș fi colorat noaptea cu inima mea de la dragoste la senzualitatea de la mare la soare cu o bataie de inimă și cu așteptarea pe faleză

noaptea se lasă peste mine mișcarea ei de charleston un trup desprins din filme mute sare peste mine are gust de singurătate mă scutură de picior are iz de divă îmi demonstrează că e

pete de culoare și joaca de-a umbrele prin părul meu… e un început să stii să te ascunzi printre stele căzătoare rupte cu zâmbetul fețele triste / fețele vesele nu mai spun câte vieți mai ai

la capătul liniei din noapte cu disperare și poftă o femeie își mușcă listele cu vise imposibile și organele pline de litere stacojii un alfabet de taceri interzise își împinge pașii

în jur pașii rupeau perdele de catifea și tangouri celebre degete de cleștar întindeau geografii superlative și schizofrenii literare iriși de gelozii sfârtecau întrebările cu indiferență

oameni de zăpadă salvați revelionul la sfârșit de an în jur toți ridică oameni de zăpadă cei de jos îi pun o sticlă de șampanie pe post de nas împărțind în stânga și-n dreapta cu bule

gândurile se învârt pe o placă de pateofon zgâriată mă asurzesc zgomote de pavaj singuratic pe aici nu am calcat de la ultimul drum cu sania o rezonanță de piatră se preface în glas de alint „mai

în noaptea de catifea neagră doar urmele perfuziiilor mai gem a prezență cineva șterge rând pe rând circumvoluțiuni dezbrăcate de mofturi ascunse de dioptrii imprevizibile din retina

douășcinci noiembrie două mii opt marți ora cinci a.m. am alunecat pe gresia prea neagră să fie asfalt / prea albă să fie plexiglas m-am trezit cu o vânătaie demnă de prima pagină din make

mi se întâmplă uneori să deschid pleoapele ca niște ferestre învechite din camera de noapte și să-mi satisfac toate poftele într-o clipită știi n-am văzut soarele de mult... azi dimineață o

îmi adun nopțile în care erai lângă mine ca pe-un stol de păsări călătoare care pleacă în țări unde așternuturile fierbinți nu topesc aripile de ceară nici nu îngheață zborul prematur să

m-am trezit dimineață purtam încă urmele cafelei de ieri pe buze te-am întrebat despre ziua de ieri îmi povestești cum strânsesem între dinți fără milă răsăritul de la canin la măseaua de

îți port tălpile cu mândrie ca pe o pradă de război le ascund peste zi în cizmele de gumă gri uitate la ușa cortului îngropate în nisip le povestesc despre noaptea în care ai detonat bomba cu

în fiecare zi se mai adaugă o pată de culoare peste fecioara de plexiglas pași care trec pragul fără să dea binețe lasă urme de-a lungul venelor pline de fum și tăcere calcă apăsat tarsiene

ne construim identități false și scopuri de neatins cu mijloace fixe ne înșelăm propriile suflete cu infidelități de cleștar handmade cu care facem troc de la apus spre țara soarelui

o gradină cu gladiole îmi fură identitățile mâinile și mirosul le clădește tunel peste noaptea care vine re vine ri acasă eu și motanul afară toamna își înghite ploile ceața

hălăduiesc printre artificii de parcă aș fi un cântec al lui joan baez îmi iau rămas bun de la arhitecturi în lemn îmi storc sufletele de partea lor domestică știu că amintirile nu vor seca

pasul întâi escarpen roșu de cancan cu talpa lipicioasă ca o gumă de mestecat //și vârf de croissant încadrat la iluminism pasul 3 4 35 pe aduana mov de tam tam peste un colant

un cuvânt mi se zbate între cord și pupilă ca o aripă frântă de imago în devenire se ascunde în suflet cu toate săruturile de ikebană modelată în amintire am uitat desigur să ne lepădăm

într-o seară ți-am prins setea în palme am ascuns-o printre liniile vieții până când mi s-au uscat mâinile și au prins gust de nisip înaintai ca o caravană de la degetul mic până la umăr îți