vitraliu
uneori mi se face frică în jurul meu cioburile se împing unele pe altele de la stânga la dreapta ridică tot mai multe ziduri colțuroase murdare acustice
CNcarmen nicoarapași arhitectură și Sacre Cœur
sunt totuși o piatră caldă, sau cum vrei tu, rece, albastră udă unele tălpi mă apasă îmi mărunțesc măduva (am mai purtat făină în spate pe vremea când moara se afla la doi pași de mama
CNcarmen nicoarafecioară în piele de mamifer
în lăuntrul pieptului meu a crescut încet o bucată de mușchi absoarbe și macină orice pas și sentiment care se oprește în preajmă visele tale îmi povestesc despre cum îți imobilizez
CNcarmen nicoaraportret cu tine și o lună de hârtie în tramvai
pete de culoare și joaca de-a umbrele prin părul meu… e un început să stii să te ascunzi printre stele căzătoare rupte cu zâmbetul fețele triste / fețele vesele nu mai spun câte vieți mai ai
CNcarmen nicoarabucăți de viață în partea de sus a lumii
la capătul liniei din noapte cu disperare și poftă o femeie își mușcă listele cu vise imposibile și organele pline de litere stacojii un alfabet de taceri interzise își împinge pașii
CNcarmen nicoarabal la curtea lui Verde împărat
în jur pașii rupeau perdele de catifea și tangouri celebre degete de cleștar întindeau geografii superlative și schizofrenii literare iriși de gelozii sfârtecau întrebările cu indiferență
CNcarmen nicoaraoameni de zăpadă salvați revelionul
oameni de zăpadă salvați revelionul la sfârșit de an în jur toți ridică oameni de zăpadă cei de jos îi pun o sticlă de șampanie pe post de nas împărțind în stânga și-n dreapta cu bule
CNcarmen nicoararadiografie la feminin
în noaptea de catifea neagră doar urmele perfuziiilor mai gem a prezență cineva șterge rând pe rând circumvoluțiuni dezbrăcate de mofturi ascunse de dioptrii imprevizibile din retina
CNcarmen nicoaramarți trei ceasuri rele
douășcinci noiembrie două mii opt marți ora cinci a.m. am alunecat pe gresia prea neagră să fie asfalt / prea albă să fie plexiglas m-am trezit cu o vânătaie demnă de prima pagină din make
CNcarmen nicoarajoaca de luni dimineața
mi se întâmplă uneori să deschid pleoapele ca niște ferestre învechite din camera de noapte și să-mi satisfac toate poftele într-o clipită știi n-am văzut soarele de mult... azi dimineață o
CNcarmen nicoarasă nu stai prin preajmă când vor pleca!
îmi adun nopțile în care erai lângă mine ca pe-un stol de păsări călătoare care pleacă în țări unde așternuturile fierbinți nu topesc aripile de ceară nici nu îngheață zborul prematur să
CNcarmen nicoarabomba cu barracuda
îți port tălpile cu mândrie ca pe o pradă de război le ascund peste zi în cizmele de gumă gri uitate la ușa cortului îngropate în nisip le povestesc despre noaptea în care ai detonat bomba cu
CNcarmen nicoarafasonare afectivă
în fiecare zi se mai adaugă o pată de culoare peste fecioara de plexiglas pași care trec pragul fără să dea binețe lasă urme de-a lungul venelor pline de fum și tăcere calcă apăsat tarsiene
CNcarmen nicoarachado (calea ceaiului)
ne construim identități false și scopuri de neatins cu mijloace fixe ne înșelăm propriile suflete cu infidelități de cleștar handmade cu care facem troc de la apus spre țara soarelui
CNcarmen nicoarao rutină de vineri
o gradină cu gladiole îmi fură identitățile mâinile și mirosul le clădește tunel peste noaptea care vine re vine ri acasă eu și motanul afară toamna își înghite ploile ceața
CNcarmen nicoaraartefact arhitectural în suflete uitate
hălăduiesc printre artificii de parcă aș fi un cântec al lui joan baez îmi iau rămas bun de la arhitecturi în lemn îmi storc sufletele de partea lor domestică știu că amintirile nu vor seca
CNcarmen nicoarahiragana și fluturi
un cuvânt mi se zbate între cord și pupilă ca o aripă frântă de imago în devenire se ascunde în suflet cu toate săruturile de ikebană modelată în amintire am uitat desigur să ne lepădăm
CNcarmen nicoaramâini de nisip
într-o seară ți-am prins setea în palme am ascuns-o printre liniile vieții până când mi s-au uscat mâinile și au prins gust de nisip înaintai ca o caravană de la degetul mic până la umăr îți
CNcarmen nicoaramultifaçon love. dragoste burlescă
timpul promenadelor a înghețat romeo și julieta se destramă ca o crinolină // mâncată de carii scrisorile de dragoste servesc drept fișe de diagnostic ne culcăm carnea sufletului // pe divanele
CNcarmen nicoaratăceri de lemn
un deget țese pânze de paianjeni altul deasupra pictează răstigniri colțurile inimii adună în stradă o lume de bestii și sfinți zigurate cu plâns de văduvă fântâni stilizate în
CNcarmen nicoaraarhitecturi în piatră
între timp piatra de la gât s-a rupt în două jumătate o pun în cutia cu podoabe care mă păstrează intactă jumătate eu... sternul poartă încă amprenta ei de nisip și sângerează în
CNcarmen nicoaradansul celor șapte voaluri
șapte luni de voal îți înăbușă trupul de catifea o mie unu irozi te despoaie din gânduri de povești dansezi... coapsele voluptoase nu văd durerea cuiului din palmă tălpile înfierbântate
CNcarmen nicoaracuțitul ludic
cuțitul tău a mai învârtit și alte lumi se întoarce dansează și-mi răsucește pântecele în cercuri de gimnastică ritmică cuțitul tău mă cere de soție și strigă: „ verde de
CNcarmen nicoaraturban pasha și haremul bolnav
așteptarea mușcă din encefal gurmandă instincte de conservare înfășoară limite și bariere contra bestiilor cuvântătoare peste suflet 33 de cadâne / îți seduc seraiul / cu un singur dor
CNcarmen nicoara