portret cu tine și o lună de hârtie în tramvai

pete de culoare
și joaca de-a umbrele prin părul meu…
e un început
să stii să te ascunzi

imi place inceputul acestui poem. este de o simplitate si o frumusete dezarmanta

nu-mi place versul urmator - este fortat - printre stele căzătoare rupte cu zâmbetul

si cred ca poemul s-ar termina mai bine cu strofa

îți desenezi sentimentele
pielea și carnea sângerează metalic
la atingerea arătătorului
litere și numere
îți cicatrizează intențiile

o sinceritate desenată într-o poezie, un sentiment știut-ascuns \"printre stele rupte cu zâmbetul\" (acele \"căzătoare\" nu mi-o\' plăcut - dezechilibrează, în citirea mea, imaginea).
poezia, în opinia mea, începe cu \"mâine / azi / ieri / tot un drum electric ne așteaptă și pe pânze\" (yo, aș fi scos \"pe\").
(apoi) întregu\' desen poetic se transformă într-un tatoo frumos conturat, așezabil în locuri cu suflet.
ultimel două strofe ridică mult așteptatu\' final, în care \"portretul cu noi / e un film de celuloză / în plin proces de reciclare\".
felicitări.

cu stimă, Cornel Ghica

snowdown king, cornel ghica
multumesc ca v-ati oprit asupra textului, multumesc de aprecieri
am sa ma gandesc la sugestiile voastre
o zi buna sa ne citim cu bine