nopți albe cu gala

sufletele coboară în pijama pe stradă strângând în mână amintirea ca pe o portocală și numără cu ochii spre cer: „antantedizemanepedizemanecompaneantante!\" gala mușcă noaptea din lună până își albește gingiile și sângele purtate prin nisipuri mișcătoare își agață pielea peste aurora boreală ca un steag de pace se dezbracă de carne și de oase în fugă plutește printre stele și meteoriți trage de nervi și tendoane ca de elasticele din copilărie și sare șotronul peste găuri negre un triplu salt în desenul căii lactee cu toate valurile rupte de piatra încercării de zbor o tzucahara cu întoarcere printre ceasuri ce curg cu plasmă și sentimente se întinde ca o aripă de flamingo să coloreze zidurile chinezești zidurile plângerii se înfășoară în ursa mare mirosind a lup ce-și adună iubirile în haită bate monede cu steaua polară din inima lor și acoperă lumea cu dansuri și hipnoze ca o mantie regală în hermină de iarnă se joacă gala! învârte universul ca pe un yo-yo din atriul drept în creierul sufletelor visează gala! visează și strigă : „gala a murit trăiască globul de sticlă al galei!\" sufletele se întorc îmbrăcate în litere de foc și basme își culcă realitatea sub pernă își sărută copiii și le povestesc noaptea albă în care s-au ascuns de pământ