treizeci de mingi pariziene
altădată ți-aș fi luat palmele între obraji și ti-aș fi colorat noaptea cu inima mea de la dragoste la senzualitatea de la mare la soare cu o bataie de inimă și cu așteptarea pe faleză
CNcarmen nicoaraculorile nopții
noaptea se lasă peste mine mișcarea ei de charleston un trup desprins din filme mute sare peste mine are gust de singurătate mă scutură de picior are iz de divă îmi demonstrează că e
CNcarmen nicoaraiernile noastre
gândurile se învârt pe o placă de pateofon zgâriată mă asurzesc zgomote de pavaj singuratic pe aici nu am calcat de la ultimul drum cu sania o rezonanță de piatră se preface în glas de alint „mai
CNcarmen nicoaracafé matroshka
m-am trezit dimineață purtam încă urmele cafelei de ieri pe buze te-am întrebat despre ziua de ieri îmi povestești cum strânsesem între dinți fără milă răsăritul de la canin la măseaua de
CNcarmen nicoarabig fish - note de poveste
povestea în care mă ascund vorbește despre cu totul altceva și totuși despre o poveste « they say when you meet the love of your life, time stops, and that\'s true. what they don\'t tell you is
CNcarmen nicoaramix despre paris // pe canapeaua lui tătuca // între globuri și mături vrăjite
pasul întâi escarpen roșu de cancan cu talpa lipicioasă ca o gumă de mestecat //și vârf de croissant încadrat la iluminism pasul 3 4 35 pe aduana mov de tam tam peste un colant
CNcarmen nicoararoluri re-alitate în agonie
parisul un glob de pământ cu sentimente perimate încrustate până la plasmă vocea ta înconjoară lumea într-o coloană sonoră identităților cârlionțate nu știu să le pronunț numele trecători
CNcarmen nicoaranopți albe cu gala
sufletele coboară în pijama pe stradă strângând în mână amintirea ca pe o portocală și numără cu ochii spre cer: „antantedizemanepedizemanecompaneantante!\" gala mușcă noaptea din lună până
CNcarmen nicoaracălătoria pantofului roșu
la mine în suflet sunt un oaspete frecvent.un veteran hoț al casei. seară de seară mai fur câte un diamant și-l lustruiesc pe alocuri. ieri... pitisem ștrengărește pantoful roșu din piele de lup cu
CNcarmen nicoaramanifestul psihologului de gardă
ascultă gala, vocea care ți se plimbă prin fildeș! dacă apasă prea tare conții și pacienții se vor preface în deșert dacă pășește pe vârfuri îți vei pierde sunetul de pasăre rară mai scormonește
CNcarmen nicoarashoot me up de câte ori vrei
nopți interioare în care uităm de toate și ne căutam credința pe cheile senei la ora la care pretty women părăsesc hotelurile mirosind a argint iar poeții îngroapă în vise așternuturi seci și femei
CNcarmen nicoaraera o dată ca niciodată…acum, este aseară
ferestrele pariziene au ocheane de smarald și lornioane de cristal… ne văd seară de seară costumați în îngeri lăsăm storurile peste toate și ne dezbrăcăm de noi. punem punct oricărei urme de
CNcarmen nicoarade vorbă cu mediterana lui oz
ceilalți pleacă în voiaje nupțiale pe prosoapele de plajă arzând filozofia la 30 de grade, închizând urechile mijloacelor de comunicare cu dopuri de ceară boemă și despicând fire de nimicuri în
CNcarmen nicoaraMagia nopții (sau cum s-a sfârșit magia zilei)
iar e șapte treșcinci, de data asta e seară. m-am întors cu gândul la puzzle-ul părăsit la cafea. adun cioburile și număr peste câți ani mă voi căsători din nou pentru a nuș’ câta
CNcarmen nicoaraMagia de dimineață
dimineață te-am găsit în oglindă. miroseai a nopți albe și vise erotice. mi-am pus ibricul pe aragaz, mirosea a zaț și a iubiri ce dau în foc. (îmi privesc genele lungi în oglindă cum sărută
CNcarmen nicoara