culorile nopții

noaptea se lasă peste mine mișcarea ei de charleston un trup desprins din filme mute sare peste mine are gust de singurătate mă scutură de picior are iz de divă îmi demonstrează că e tiranică mă pune să alerg prin peste după ziduri apoi se așează lângă mine în pat elegantă sarcastică și ispititoare picior peste picior pantofii ei cu toc îmi zgârie obrajii o țigară în mâna stângă într-o sipcă lungă de chihlimbar învârte fumul în nori și neliniști oriunde privesc mă lovesc de chipul ei rostogolindu-se în zâmbete caustice care mă transformă în scrum mă privește adânc îmi scutură pleoapele de praf de pușcă îmi adună pupilele fierbinți în palmele reci și poruncește irișilor: „mâine să vă spălați în lacrimile mele așa veți prinde culoare!”