Poezie
artefact arhitectural în suflete uitate
1 min lectură·
Mediu
hălăduiesc printre artificii
de parcă aș fi un cântec al lui joan baez
îmi iau rămas bun de la arhitecturi în lemn
îmi storc sufletele de partea lor domestică
știu că amintirile nu vor seca
scârțâie inima demarată în trombă
turată la maxim pe autostrăzile pariurilor
și scoate fum cu adrenalină macerată în singurătate
zidurile în care ne-am ascuns
pofta de mâncare setea de viață și urechea lirică
se dau la o parte cu tăceri glisante
o ultimă picătură de curacao
din care stoarcem metilenul pentru dezinfectat fidelități
peste pietre de redactare căptușite cu nopți și cuvinte
ne privim nerostirile într-un raliu al fricii de identitate
coapse braziliene versus corduri îndepărtate
dragostea se revarsă în sens unic
din desuuri violete în paharul translucid
inima își zbate aripile de fereastră
până la zidurile scrijelite cu sânge maur
de mâini subțiate artificial
pline de o tristețe sigură pe sine
mă dezbrac de ziduri
doar degetele înroșite
le ascund sub pernă
ia tot ce poți din mine
înainte să mă hărțuiască noaptea
cu amprentele tale
033.929
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- carmen nicoara
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 172
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
carmen nicoara. “artefact arhitectural în suflete uitate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-nicoara-0028706/poezie/1809712/artefact-arhitectural-in-suflete-uitateComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DDUn poem reusit care haladuieste in mine si-l port pe limba.... Felicitari si ganduri bune!
\"dragostea se revarsă în sens unic
din desuuri violete în paharul translucid
inima își zbate aripile de fereastră
până la zidurile scrijelite cu sânge maur
de mâini subțiate artificial
pline de o tristețe sigură pe sine
mă dezbrac de ziduri
doar degetele înroșite
le ascund sub pernă
ia tot ce poți din mine
înainte să mă hărțuiască noaptea
cu amprentele tale\"
Am fugit!
\"dragostea se revarsă în sens unic
din desuuri violete în paharul translucid
inima își zbate aripile de fereastră
până la zidurile scrijelite cu sânge maur
de mâini subțiate artificial
pline de o tristețe sigură pe sine
mă dezbrac de ziduri
doar degetele înroșite
le ascund sub pernă
ia tot ce poți din mine
înainte să mă hărțuiască noaptea
cu amprentele tale\"
Am fugit!
0
CNcornel
mulțumesc o să schimb al doilea zid în piatră poate mai scap de obsesie
restul arhitecturii e mai mult o introducere e zgomotul de fond
mulțam de trecere și de comm
3d
văd că și ție ți-a plăcut tot ultima parte asta îmi dă de gândit deja sunteți doi voi reveni asupra poemului să nu mai fugi
merci de apreciere și semn
și ca să vă faceți o idee vizuală http://lemondegala.blog4ever.com/blog/lirarticle-257534-1039165.html
mulțumesc o să schimb al doilea zid în piatră poate mai scap de obsesie
restul arhitecturii e mai mult o introducere e zgomotul de fond
mulțam de trecere și de comm
3d
văd că și ție ți-a plăcut tot ultima parte asta îmi dă de gândit deja sunteți doi voi reveni asupra poemului să nu mai fugi
merci de apreciere și semn
și ca să vă faceți o idee vizuală http://lemondegala.blog4ever.com/blog/lirarticle-257534-1039165.html
0
deși cam mult \"zid\" într-aceste ultime tablouri-mesaj (\"zidurile scrijelite\", \"mă dezbrac de ziduri\"), am regăsit (ușor ascunsă) o frumusețe aparte. deosebit mi s-o părut și \"sângele maur\".
păcat, însă, că restu\' arhitecturii nu se ridică la nivelul acestor ultime strofe.
frumos.
cu stimă, Cornel Ghica