Poezie
tăceri de lemn
1 min lectură·
Mediu
un deget țese pânze de paianjeni
altul deasupra pictează răstigniri
colțurile inimii adună în stradă
o lume de bestii și sfinți
zigurate cu plâns de văduvă
fântâni stilizate în fecioare
coboară în palma de suflet
ce modelează orașul
o muzică de jazz
pătrunde noaptea adânc
ca un galben de van gogh
umbra lui pound tremură în lumânare
un vis de trubadur
ne învață să pășim printre roze și morminte
balade de viață și de moarte ne încercuiesc umbrele
închidem durerile și le dăm foc
vor arde până dimineață
când tăcerea ne va încleșta sentimentele
peste trupurile de lemn
singurătăți și sacrificii
ne scapă printre degete
cu sunet de pământ
și art deco
023.663
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- carmen nicoara
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 112
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
carmen nicoara. “tăceri de lemn.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-nicoara-0028706/poezie/1808276/taceri-de-lemnComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CNlemnul verde e viu dar cel încleștat în durere are sunet de coșciug și cum zici tu urme de fum
adânc intri tu în jocurile mele cu mătură sau fără
cu drag
cica
adânc intri tu în jocurile mele cu mătură sau fără
cu drag
cica
0
dar lemnul e viu,Cicorico
sa-l auzi cum suna dimineata
orice durere data pe foc lasa urme de fum
astazi foarte \"serioasa\"
cu drag
angela