Poezie

Apă vie pe cord

(o seară la teatru)

1 min lectură·14 ianuarie 2008

Mediu

Am cunoscut deunăzi

niște oameni ca niște străzi pietruite

străjuite de case frumoase, înalte

înfipte adânc, până la capăt în pași-mi șovăielnici.

Purtau fețele altora

și vânătăile lor și nebunia îngrămădită toată

într-un ghem de salivă, scuipată la întâmplare

doar a scăpa de acru.

Mă chemau. Vino!

Lumea asta nu-i decât o farsă îmbrăcată-n țigancă

dacă te uiți de sus

e numai o bilă străvezie

în care ai vrea dar nu poți vedea ce se-ascunde.

Vino!

Lângă noi poți să fii în fiecare fel în care

n-ai apucat, n-ai îndrăznit, n-ai frică

în lumea asta nu poți să te pierzi de tine

poți doar să te-oglindești

în lampadare,

în tabloul bicolor rezemat în culise

în femeia căreia-i e teamă de pântecul ei

în sufleur.

Rămân fidelă

răsăriturilor de nume noi

meșteșugarilor de cuvinte

ce mi se-mplântă miocardic în suflet

ca o broșă argintie din care-nvie

neaua copilului rătăcit.

Pulsează frenetic sub fruntea-mi albă

sub țesătura de cașmir tot alb

sub masca-mi topită de-atâta râs

o noapte cu luminile încă aprinse

sau un ieri copt cules la întâmplare

nu contează

la fel de bine poate fi doar o părere

atâta vreme cât mă recunosc

și-s vie.

003.079

Stefania Klein. “Apă vie pe cord.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefania-klein/poezie/1763127/apa-vie-pe-cord

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.