Apendicită solară

Camelia,

Am o presimțire rea în legătură cu această steluță. Mai ales că este însoțită de cuvântul „frumos”.
Or, frumosul zice-se nu e neapărat și argumentul calității. Dacă te uiți la pagina „texte” steluța se potrivește de minune, d.p.d.v. al „frumosului”, pentru a însoți cele două steluțe ale Liviei Stefan între mine și steluța lui George Mira. Sper însă că nu doar de dragul acestui efect înstelat mi-ai acordat-o. Lumea, dar și regulamentul, cere de obicei mai mult discernământ critic. În ce mă privește, normal că nu pot să nu mă bucur. Datorită faptului că te-ai lăsat (atât de ușor?) impresionată, vor trece, sper, și alții pe aici. Iar trecerea și lectura contează cu adevărat. Ca și observațiile critice (am ținut cont de remarca ta, am și schimbat deja). Multă inspirație!

prea multa noapte si intuneric..si frig. decorul alb/negru e impresionant - doar ca hristos nu prea are ce cauta in el, mantuitorul e prea \"colorat\'...apoi, eu as sterge ultima strofa (lutul l-as baga undeva in cea de-a doua), iar \"amintirile morților ingropate de vii\" (scuze, topica e alta) le/as scoate din cavouri si le-as pune sa poarte fata de masa a cinei cea de taina - un element exotic oriental, dar sugestiv. parerea mea...

Vitalie,

Am încercat să văd poezia cu ochii tăi. În privința lui Hristos, precizez: nu se vede. Este doar o bănuială că s-ar afla undeva după niște capete supradimensionate. Mi-a venit din pură inspirație, adică fără vreun efort de gândire, și ar fi păcat să-l șterg în urma unui calcul la rece. Și în general acesta este un text-colaj, rezultat în urma refacerii totale a ultimei culegeri (cred că ți-am dat „racii”, nu?) , astfel încât unele imagini dintr-o poezie migrează în alte poezii, de data asta contând Atmosfera și nu Ideea. Îți dau întru totul dreptate și am și strămutat cele patru versuri din ultima strofă în strofa a doua. Fața de masă a cinei de taină s-ar putea să fie motivul unei alte poezii. Deocamdată rămâne pe vechi. Îți doresc Sărbători fericite din fața aceluiași monitor și mă bucur să te regăsesc – unde în altă parte? - tot pe net!

Nic,
de când, mă rog, cedezi tu atât de ușor? Categoric nu sunt de acord cu mutarea acelei cumplite imagini despre oul din pajură și inima șoricelului înainte de pasajul cu Hristos. Aproape că n-a mai rămas nimic din atmosfera bizară a textului-colaj. Acum ,dacă nu te superi, i se vede făcătura!

Moia,
Vitalie are dreptate! Și punctum.

nicolae, eu am o presimtire urata cu privire la presimtirea ta.
frumusetea vine din interior, asa gandesc, si de unde a reiesit titlul acestui comentariu. adica era atat de pustiu aici la tine si doar cateva afisari. poemul merita evidentiat intr-un fel!
stii frumusetea nu se striga, se afla. si uite ca am vrut si altii ca sa o afle, aici la tine!! si punct si nu mai pune la indoiala aprecierile mele!
firesc ca nu m-am gandit la nici un efect de luminite si stele. am si eu pomul meu de craciun acasa, slava domnului! am intrat pe poezie prin pagina ta, nu prin pagina de texte.
nu sunt o fire care se lasa usor impresionata, din contra!!
multa inspiratie si tie!

Camelia,
Pre-simțirile noastre în cele din urmă provoacă simțire. Asta contează! Simt cum simți că simțim cu toate simțurile când e vorba de simțire poetică. Mulțumesc.