vitalie sprinceana

tocmai am vorbit cu ey – știi fata aia cu părul cârlionțat, ochii adânci și vocea zuruitoare... mi-a zis de căutările ei despre prințul tradițional în asemenea cazuri, cel călare pe

Un om înțelept mi-a zis că ar exista o diferență între istorie și memorie, prima fiind universul complex numit Viață, conjugat însă la trecut, iar a doua – fragmentele subiective, bucățile personale,

Orașul - răscolim prin străzile lui praf și amintiri străine, le amestecăm cu clipele din intimitatea noastră. orașul - cu scoarța arborilor lucind de medalii multicolore fabricate din hârtie în

Să stai în picioare împreună cu o Ea sau un El în autobuzul arhiplin pe durata unei călătorii de câteva sute de kilometri e un fel de comunitate mai puternică decât ghiftul difuz al celor ce

Bloggeri vs. scriitori Tezele din iulie 1.Vorbind despre bloggeri în general – vorbești despre nimeni. 2.La fel, celui care vorbește despre scriitori și literatură în general, să i se aplice

între mine și peștele care nu s-a prins era un vierme, o undiță, un fir de vânt carnivor, un cer prea decorat, un pământ prea rece, doi prieteni palavragii, o stradă pe care treceau prea multe

În noaptea aia spuse că vântul e o boală și a ieșit să zacă afară. *** Respira greu, cu înghițituri rupte de parcă aerul îl lovea în gură: rafale se spărgeau în ochii lui privirea pierduse

A propos de… Raymond Aron “L`opium des intellectuels” Hachettes, 2002 Scepticismul, se știe, nu este o filozofie constructivă a Istoriei. El se prezintă mai degrabă ca un instrument de

Deja dormi. Respirația ta este atât de fragilă Încât aerul din cameră saltă odată cu ea. Îți desenez vise, pe pereți, pe văzduh, pe întuneric. Scriu pe varul prăfuit o poveste pentru tine Pictez

Sunt povestea unui om care dorește măcar Două-două-două corpuri Să înec vreunul din sentimentele care mă surpă din interior Aș accepta chiar și un hoit umil murdar plin de purici Lăsat

Inger cazut Am strans prea putin polen in zborul nostru de azi Ramase doar mirosul florilor Aripile le-am pierdut la intoarcere Undeva La un mal al zilei Dincolo de care s-a prabusit spatiul

JOCUL - Vezi luna? - Da... - Seamănă cu tine: tot atât de frumoasă și seducătoare. - Ești... - Cum? - Irezistibil! Mă faci să mă scurg printre degetele tale. Te iubesc, visătorule! - Și eu,

Ziua asta, iubito Ziua dragostei noastre Cea care si-a devorat inceputul si sfarsitul Pentru a ne primi in ea s-o strabatem in lung si in lat vom fi uitati in Timp in ore doar noi pe fundalul

sunt oare morții fericiți? ei lasă viața pentru o speranță după moarte… și se pierd în veșnicie.. acolo, unde nimic nu se schimbă… acolo, unde timpul s-a oprit pe loc… și stai în rai, sau iad o

stăpânești stele, planete, găuri negre, viața și moartea omului – ce bine e să fii Dumnezeu! dar când nu poți dispune de propria-ți viață? când nu poți scuipa pe toate cu un glonț în

oare soarele nu se simte ratat că e condamnat să lumineze atâtea mii de ere aceeași planetă de răi?

zăpada e albă, albul ei e efemer… o picatura de sânge îi schimbă culoarea. un strop de murdărie – și el pătează nevinovăția omătului… un scuipat mudărește, un bob de noroi – o înnegrește. de

aș vrea să violez moartea… să o prind într-o zi să-i iau coasa să o dezbrac de mantie… s-o mușc, s-o disprețuiesc s-o batjocoresc, s-o strâng să plângă, să se simtă neputincioasă în

răsarit mat. prin geamul pătrat iese un abur călduț… copacii desculți, ninși și cărunți plâng… în vânt…soare violet rece ca un schelet sare pe boltă. fum-fum…pe drum, orașul e înecat

noaptea morții s-a lăsat peste El timpul s-a oprit să-i aștepte învierea iar sufletu-i porni pe drumul veșniciei scris a fost să învie și pentru a asculta litera sacră duhul s-a întors

trăim singuri într-o lume singură. unica mângâiere sunt stelele cerul luna soarele de ce atunci când murim, când ne urcăm la Dumnezeu valul de țărână se așterne peste ochii noștri de ce ni