Poezie
Vântul
1 min lectură·
Mediu
În noaptea aia
spuse că vântul e o boală
și a ieșit să zacă afară.
***
Respira greu, cu înghițituri rupte
de parcă aerul îl lovea în gură:
rafale se spărgeau în ochii lui
privirea pierduse orice legătură cu ei
izbindu-se violent
de lucrurile din jur...
moartea venea ca o primăvară
***
Nu mai spunea nimic
căci respirația îi împrăștiase vorbele
pe locul unde era vorbirea acum hălăduia un vânt năprasnic
002963
0