patterns (fragment dintr-o bucată în lucru)
tocmai am vorbit cu ey – știi fata aia cu părul cârlionțat, ochii adânci și vocea zuruitoare... mi-a zis de căutările ei despre prințul tradițional în asemenea cazuri, cel călare pe
citadina
Orașul - răscolim prin străzile lui praf și amintiri străine, le amestecăm cu clipele din intimitatea noastră. orașul - cu scoarța arborilor lucind de medalii multicolore fabricate din hârtie în
de drum
Să stai în picioare împreună cu o Ea sau un El în autobuzul arhiplin pe durata unei călătorii de câteva sute de kilometri e un fel de comunitate mai puternică decât ghiftul difuz al celor ce
pescar si pescuit
între mine și peștele care nu s-a prins era un vierme, o undiță, un fir de vânt carnivor, un cer prea decorat, un pământ prea rece, doi prieteni palavragii, o stradă pe care treceau prea multe
Vântul
În noaptea aia spuse că vântul e o boală și a ieșit să zacă afară. *** Respira greu, cu înghițituri rupte de parcă aerul îl lovea în gură: rafale se spărgeau în ochii lui privirea pierduse
ar fi
Nu puteam să-ți zic: „Te iubesc!” chiar dacă nu erau decât două cuvinte suplimentare în lungul șir de vorbe ce-l împleteam în jurul nostru zi de zi – a doua zi ar fi trebuit să-ți spun ceva mai
nocturnă
Deja dormi. Respirația ta este atât de fragilă Încât aerul din cameră saltă odată cu ea. Îți desenez vise, pe pereți, pe văzduh, pe întuneric. Scriu pe varul prăfuit o poveste pentru tine Pictez
corp-corpuri
Sunt povestea unui om care dorește măcar Două-două-două corpuri Să înec vreunul din sentimentele care mă surpă din interior Aș accepta chiar și un hoit umil murdar plin de purici Lăsat
televizor
în camera de gazare a fost montat mai ieri un televizor viitorii morți se înghesuie în primele rânduri să vadă ultimul episod al serialului de săpun e bine zic să moară cu sufletul împăcat o
polen
Inger cazut Am strans prea putin polen in zborul nostru de azi Ramase doar mirosul florilor Aripile le-am pierdut la intoarcere Undeva La un mal al zilei Dincolo de care s-a prabusit spatiul
iubire in non-timp
Ziua asta, iubito Ziua dragostei noastre Cea care si-a devorat inceputul si sfarsitul Pentru a ne primi in ea s-o strabatem in lung si in lat vom fi uitati in Timp in ore doar noi pe fundalul
sunt oare mortii fericiti?
sunt oare morții fericiți? ei lasă viața pentru o speranță după moarte… și se pierd în veșnicie.. acolo, unde nimic nu se schimbă… acolo, unde timpul s-a oprit pe loc… și stai în rai, sau iad o
sa fii dumnezeu
stăpânești stele, planete, găuri negre, viața și moartea omului – ce bine e să fii Dumnezeu! dar când nu poți dispune de propria-ți viață? când nu poți scuipa pe toate cu un glonț în
oare
oare soarele nu se simte ratat că e condamnat să lumineze atâtea mii de ere aceeași planetă de răi?
zapada
zăpada e albă, albul ei e efemer… o picatura de sânge îi schimbă culoarea. un strop de murdărie – și el pătează nevinovăția omătului… un scuipat mudărește, un bob de noroi – o înnegrește. de
strofe perverse
aș vrea să violez moartea… să o prind într-o zi să-i iau coasa să o dezbrac de mantie… s-o mușc, s-o disprețuiesc s-o batjocoresc, s-o strâng să plângă, să se simtă neputincioasă în
soare in decembrie
răsarit mat. prin geamul pătrat iese un abur călduț… copacii desculți, ninși și cărunți plâng… în vânt…soare violet rece ca un schelet sare pe boltă. fum-fum…pe drum, orașul e înecat
biblica
noaptea morții s-a lăsat peste El timpul s-a oprit să-i aștepte învierea iar sufletu-i porni pe drumul veșniciei scris a fost să învie și pentru a asculta litera sacră duhul s-a întors
t.
trăim singuri într-o lume singură. unica mângâiere sunt stelele cerul luna soarele de ce atunci când murim, când ne urcăm la Dumnezeu valul de țărână se așterne peste ochii noștri de ce ni
plâns
plâng în mine... lacrimi se scurg prin capilare și ard fiecare celulă.. plâng în mine și râd în afara mea să nu mă plângă lumea
noapte
toată noaptea ploaia a ciugulit la geamul meu firele de lumină ce le radia fricoasa lumânare
pixul....
pixul acesta care rotunjește litere pentru tine, care rănește adănc foia de hârtie...pixul... care înșiră leneș \" Te iubesc!\".. pixul ăsta ar putea trimite la moarte, ar putea distruge
AN NOU
AN NOU Aseara am rupt ultima fila Din calndar. Am aruncat-o in cosul De gunoi. Si am iesit undeva, Dar nu stiu de ce Frumusetea lumii,care Mai inainte ma fermeca- Mi s-a parut
tu
Tu Iubito, lacrimile-ti curg. Iubito, ochii tai sunt tristi… Da-mi voie sa-ti culeg Plinsul in pumni Sa-l ascund, Sa-l port cu mine Sa-mi spal fata Cu tristetea ta.. Sa privesc
poezie menstruala
Poezie menstruala O lacrima de singe, Izvorita din adincurile Corpului tau, Cade peste coapsa ta Alba- o sansa de viata Zboara in neant. Un strop de tristete Izvoraste din
magarul lui buridan
Magarul lui Buridan… Eu sunt o barca In mijloc de mare, Vintul nu bate Valul nu ma poarta, Si stau pe loc, Nemiscat si nehotarit. Doua maluri Imi umplu privirea: Unul inainte Si altul
cuvintele
Cuvintele… Cuvintele sunt ca frunzele… Frunzele cad si lasa copacul golas… Cuvintele curg si lasa dragostea nuda. Ramin priviri in ochi, Ramin batai de inima, Ramin ce se tin in palma, Ramin
peisaj seral
Peisaj seral Lumina soarelui s-a stins demult si stele –au inundat cerul carunt, eu ma cufund in strazile pustii.. flori vii,flori vii se tavalesc in nori de praf pe trotoarul
....
eu sunt departe, tu esti departe eu strig: te iubesc! tu strigi: te iubesc! hai sa strigam impreuna mai tare,mai tare, mai tare.. glasul nostru sa strabata timpul, sa paseasca peste
cavourile miscatoare
Cavourile miscatoare Huma tresalta in valuri, Tarina freamata in Bataie de vint. Stramosii nostri Adormiti de veacuri, Nu au hodina in pamint. Incearca sa-si doarma Somnul lor,saracii, Dar
la Nistru
La Nistru La Nistru,la margine de lume- Unde si-acuma moartea mai pluteste, Batut de vint si ploi se odihneste Sub cruce ,un erou fara de nume. O simpla movilita de tarina, La capatii –
destainuire
Destainuire am incercat sa-ti fiu destoinic cavaler, m-am straduit sa par un vrednic Casanova, credeam ca si pe Dumnezeu din cer, il poti seduce-asa usor,cu vorba. am vrut ca sa ma
ploaie de plumb
Ploaie Ploua cu plumb In sufletul meu, Nori de tristete Isi varsa povara. Inima-mi tresalta, Se zbate mereu De parca-ar arde –n Foc si para. Prin vine curg Stropi de suferinta Ce
poetul
Poetul Am pus cuvintele sa sune, Din moarte viata am nascut, Iar steaua-mi cea fara de nume Martir al vietii m-a facut. Am smuls din slove sensuri inedited, Cuvinte goale-n aur am
eu sunt.
Eu sunt. Eu sunt un mucenic in devenire- Apostol al profetului rebel. Eu sunt un strigat de dispretuire- Ca lumea n-a mai zamislit un El. Sunt o farima-a lumii trecatoare, O picatura
lacrimi.....
lacrimi lacrimi fierbinti-rotunde ca mazarea coboara arzind obrajii mei arsi. si fiecare lacrima e-o picatura din sufletul meu indurerat. si-n fiece pic din roua ochilor mei e-o bucata
pascala
pascala un dangat de clopot urca spre cer, un strop de iubire si adevar- o raza curata de duh si credinta, un suflet plin de sublima credinta. o inima bate-tremuratoare, un suflet se
