citadina

Orașul - răscolim prin străzile lui praf și amintiri străine,

le amestecăm cu clipele din intimitatea noastră.

orașul - cu scoarța arborilor lucind de medalii multicolore

fabricate din hârtie în forme de sicriu:

„Vând!”, „Cumpăr!”, „Schimb!”, „Primesc!”,

„Caut!”, „Am găsit!”, „Propun!”, „Cer!”...

Orașul – în care un lucru e al meu sau al tău doar temporar,

între două tranzacții: de la „ți-l dau” până la „tu-mi dai în schimb”.

Orașul – în care iubirea se vinde cu paharul ori este atașată la o promoție

De vânzare a unor frigidere, televizoare, mașini de spălat, mobilă veche.

Orașul bogat, cu tocmai două cărți de telefoane: una din hârtie, îngrămădită între două

Coperte, ce a fost eliberată de o instituție abilitată și

Acum se prăfuiește în colțurile camerelor pline de trai,

Iar alta ca o cergă pestriță

Întinsă pe garduri, panouri, pereți, stâlpi, arbori, intersecții de străzi...

În una stă înscrisă adresa oficială a fiecăruia, iar în cealaltă

E scris grăbit cu pixul sau mai nou, la computer, cine și de ce are nevoie,

Ce îl doare, unde și-ar dori să plece.

Orașul – cu afișierele reci și uscate, secate demult de privirile obosite ale

Trecătorilor.

Orașul nevăzut cu trei nopți pe zi...două astrologice și

Una artificială, de praf.

Orașul – în care bătăile orologiului din turla primăriei sunt mâncate de

Zgomotul gri al sirenelor.

Orașul – în care timpul nu mai este taina lui Dumnezeu spusă nouă

Ci o anexă a unei strategii de marketing a „Evropa Plius”, „Tempo” sau „Nescafe”.

Orașul – cu rânduri de cerșetori cuminți și librării ofilite

Presărate uniform pe bucăți de stradă.

Orașul – în care umbra au urcat-o în camioane și au dus-o la periferii –

Pentru a nu strica renumele însorit.

Orașul – unde noaptea doarme liniștită doar la piața de legume

Orașul – a cărui unici și adevărați patrioți sunt câinii vagabonzi...

Orașul – care a dat naștere la mii de poezii nescrise...l-au părăsit prea repede poeții fără

Nici o carte, plecând în lume după o proză mai dulce.

Orașul în care cel mai bine se vindeau tablourile pe care erau desenate alte orașe, alte tărâmuri.

Orașul fără metrou – prea superficiali și chiar fără suprafață erau fiarele umane osândite să

Se suporte aici.

Orașul meu!