vitalie sprinceana

e o varianta corectata...

acus incerc sa corectez ceva...nu m-am gandit la \"audibilitatea\" poeziei...

de de alta parte, \"particulele elementare\" pot fi lecturate in doua moduri: ca manifest scientist prezentat sub forma digerabila, sau ca scriitura beletristica livresca, realsita, in sensul unei documentari in privinta solutiilor sau a criticii situatiei actuale...eu am citit-o schiop si neindemanatic prin prima grila...

imi lipseste inca o privire de perspectiva asupra operei lui Houllebecq, nu am lecturat decat \"particulele\", acum sunt in cautarea celorlalte carti...revin poate cu niscaiva precizari...

nu l-am citit, dar mersi de recomandare...voi tine cont de el pentru viitoarele mele lecturi

hose, poezia ta e mai degraba o fabula cu morala, decat o poezie ce-ar pune pe ganduri...de fapt, sunt doua povesti distincte ce par a nu avea in comun nimic in afara faptului ca se distrug reciproc. primele doua strofe (daca imi permiti sa le zic asa) sunt bune, a treia este inutila, aiar a patra ar putea servi drept cap de pod pentru o noua creatie...altfel, simbolismul celor 5 lei din pusculita este nimicit de un oarecare sediu secret ce nu se prea leaga cu insula, cu fumul, cu acel \"Tine\"...in plus, inceputul poeziei creeaza impresia unui dialog intim intre un EU si un Tu, si cand colo, spioni...incurca, omite-i, nimiceste-i...dragostea nu trebuie banuita...

un cocosel gandeste in ungher
lovit de-o revelare rara
decat sa mor in hamburger
mai bine pier de gripa aviara.

mda...si cui ii apartine gestul final?? lamei sau bautorilor de lumina?? cine a ajuns mai repede la beregata???

o poezie care mai degraba nu este poezie...sau cel putin ar parea credibila daca ar iesi din gura unui fizician sa zicem...la sigur nu exista \"nimic nou dincolo de spațiul acestei ploi\", dar exista totusi ploaia ...si de aici intreaga poezie..dincolo de ea este stiinta...relatiile de incertitudine ale lui Heisenberg, epoca Plank, ondusculul...dincoace suntem noi...

prea multa noapte si intuneric..si frig. decorul alb/negru e impresionant - doar ca hristos nu prea are ce cauta in el, mantuitorul e prea \"colorat\'...apoi, eu as sterge ultima strofa (lutul l-as baga undeva in cea de-a doua), iar \"amintirile morților ingropate de vii\" (scuze, topica e alta) le/as scoate din cavouri si le-as pune sa poarte fata de masa a cinei cea de taina - un element exotic oriental, dar sugestiv. parerea mea...

daca tot e vorba despre nisipuri si deserturi o specificare ar fi utila...nisipurile sunt miscatoare, adica muntii de nisip ar putea si sa descopere un om, nu doar sa-l acopere..mai strasnic e cand nisipurile devin nemiscate..personal as incepe o poezie de genul:
cand deserturile dintre noi ingheata
si ajungem sa scuipam bucati inghetate de nisip,
cand ghetarii sunt bolta noastra cereasca...etc