Maia Loghin

Vin roșu Doar cu vin cu șampanie aș putea să-mi trezesc mătușile care dorm liniștite la umbra gândurilor mele doar cu untdelemn sfințit le-aș unge pleoapele străvezii prin care se văd irișii

Aș fi putut să-mi duc plămânii în pădure să-i umplu cu tot felul de miresme și adieri de vânt. Aș fi putut să-mi duc la munte inima s-aud cum bate singură pe culmi înzăpezite. Aș fi putut

Copilă transpirată copilă cleioasă au să te mănânce oamenii ascunși prin unghere. Mai întâi se vor uita la tine de sus în jos apoi de jos în sus vor trage adânc aer în piept și vor mușca din

Ceea ce trebuie să-ți spun va rămâne să putrezească în mine după ce îți voi spune cu totul altceva. Nu-ți pot spune nimic din ceea ce aș vrea să-ți spun nu vei afla decât lucruri pe care

PIELEA MONAHULUI Pe fețele călătorilor vedeam clei de sudoare și de praf ochii lor luptau cu somnul oasele mele scânceau cerceii cu rubine mici se clătinau soarele își căuta o nouă jertfă

ÎNCERC SÃ-ÞI VORBESC Limba în care încerc să-ți vorbesc nu mai are cuvinte nici artere nici vene nici litere alcătuită din cromozomi ea scoate un țipăt scurt când începe să bată vântul de

Cam verzi fructele cam subțire cămașa mortului trebuia să-l îmbrăcați în haine mai călduroase. Nimeni nu-l așteaptă cu rugul aprins sub cupola de țărână. Primăvara s-a dus valul alb de petale