nastia muresan

spre dimineață Dumnezeu se vârî lângă mine își trase un colț de cearceaf peste tălpi apoi îmi ridică pleoapele cu două degete uimitor de grele. hai zise, nu te mai urî atât mare mare

the bridge, easy way for people to move between two bluffes dar pentru asta las toate pieile să-mi cadă se vede prin mine, am vene de sticlă sunt foarte foarte adevarată. îmi rostesc numele cu

tu trebuie să știi cum mâna mea trece munții adoarme urletul marelui lup cătînd prin descântece. ROLIS TE NE AN ERENER TIL TEANI SKOR RAZE ADOMEAN TIL EZVIITA MINE RAZ’ IL TA. Vas ti! Vas

Trăim la fereastră, eu de o parte El de cealaltă, ne vedem zilnic îmi povestește despre dimensiunea sacră a vegetalului despre povestea lui de iubire. (cum mă atinge ea, mă pipăie, îmi

am o nevoie cumplită de un alt personaj femeia aceasta care mă locuiește împiedică toate întâmplările să mai ajungă la mine. la început o lecție ușoară de așteptare (cuminte, hotărâtă să-și

un zeu zburător cum nu se poate mai singur dedesubt cerul ca un azil. eu umblu pe jos suntem mai multe umbre surori trecem una prin alta ne smulgem chipul una alteia și rădăcinile și brațele

și scriu poezii \"il etait une fois une petite graine on ne savait pas ce que c\'etait nous l\'avons plantee et un plante a pousse nous l\'avons posee dans la cuisine il y avait un reste de

planeta nu e una pentru festivități dimpotrivă provizorie și perfectă pentru ținuta ta casual. aici ca și pe pământ mai întâi am tresărit la pașii tăi pe scări urcând din cealaltă

o molimă ciudată ne ucide cuvintele cad stoluri stoluri V-uri lichefiate lingând marginea cerului gâturile lungi și aripile lor desfăcute se întind prin grădini fără spasm fără

(pentru că REM-ul...e făcut pentru cei care visează visele\" - M.Cărtărescu) umbra femeii se lungea pe alee era în amurg și acolo în vis o singurătate fără speranță nu mă privi înainte să

- ti-am povestit despre frica mea de pisici? din copilarie.. in intuneric linistea e o panda atat de materiala. seara pareau dintr-o data insinuante si se prelingeau pe langa pereti planuind cum sa

femeia cu brațe frumoase o nălucă pășind pe stranii arpegii muchii de lumină taie văile liniștii. seara uneori o simți ca pe o pasăre de aer închizându-ți fereastra în odaie rămâne un contur

voi mai rămâne o vreme aici între aceste ceruri laminate în pânze subțiri doar să-mi arunc ochii peste margini într-un exercițiu amplu de asteptare urme întoarceri plecări urme întoarceri