doua scaune pe o planeta ocru

se presupune ca planeta pe care v-ati retras e departe de timp, de intamplari, care au ramas acolo, pe pamant...va plictiseati, oare? micul print nu se plictisea de aceesi roza, de care ii placea sa ingrijeasca, de acelasi apus, pentru care trebuia sa isi miste scaunul, din cand in cand, cate putin...
ah!, unde m-a dus poezia ta...
eu as fi zis \"planeta noastra\" sau as fi folosit alt determinativ, am impresia ca se cere...

poate ca ar fi fost nevoie de un subtitlu...\'onirice\' pentru ca asta-i adevarul, poezia incepuse in vis.
apoi gandul m-a dus la adam si eva, izgonitii.
ce-am fi fost, cum am fi fost daca Femeia si Barbatul n-ar fi pastrat memoria Edenului?
cum si-ar fi modelat universul?
femeia si barbatul, creatori...ideea nu e noua, poate \'scenografia\' putin surprinzatoare...

asa si trebuie: sa fie surprinzatoare, precum zici, scenografia, cu atat mai incitanta e poezia, cu cat avem in ea mai mult spatiu interpretativ, nu?

provizorie si perfecta pentru tinuta casual a Mariei
planeta ascunsa-n adancuri
aud
ghera-i de foc din tocul de sepia
intre proiectul iubire si proiectul Iubire
marturisind toamnei
cumintenia pamantului
in asteptarea
celui ce urca treptele
de la ocru marin la alb-astru de luna
pe scarile echer
se presupun întâmplări minunate precum
slefuirea oglinzii in oglinzi

Maria,
Visul pornit de tine... m-a dus cu gandul la lectica lui Solomon, sau mai precis la un spatiu sacru in care totul se petrece dupa ce spectatorii au plecat...la lumina lumanarilor (de castan)...cand sufletul isi numara talantii inmultiti in timpul \"reprezentatie\" de pe planeta de tina.

ghearei si reprezentatiei...

\"sufletul isi numara talantii\"....
mai departe, dincolo de vis ar fi fost chemarea..\'vino, sa facem o lume cu mainile si puterile noastre, dupa chipul si asemanarea noastra...\'
da,carmen, despre asta era vorba

O poveste pentru copilul-adult. Spusa in soapta pe sub pleoape, cu iz de real, o alta realitate \"provizorie și perfectă ... aici ca și pe pământ mai întâi am tresărit la pașii tăi\". Un text Maria Balan.
Am citit \"epidemii de octombrie\" si am ramas cu impresia ca pregateste \"atmosfera\" pentru \"straina spunea ceva despre ...\", text (straina ...) pe care nu indraznesc sa-l comentez.

....daca ai fi spus adultul-copil n-ar mai fi fost la fel de bine:). Printre putinele impertinente pe care mi le permit in calitatea oficiala de adult ar fi aceasta mare grija fata de copilul cu care am ramas \'povara\' in suflet.
din cand in cand el, copilul, incepe sa tese povesti cu care sa ma adoarma...sau nu.
iti multumesc.