Poezii

un uriaş cu palma cȃt o lopată. copiii fug de el cȃnd dă să-i mȃngȃie pe creştet. nu prea are ce spune pe limba oamenilor, cu ce cuvinte să vorbeşti despre gustul cărnii de şobolan ȋn Siberia

NMnastia muresan

0

0

Dumnezeu desenează pisici azi una mȃine una le dă drumul să cadă de sus peste capetele noastre după o lege scrisă de El pisicile cad în picioare cu ghearele înfipte în scalpurile

NMnastia muresan

0

3

și liniște se făcu. într-o tăcere deplină copii cu piepturile desfăcute se prăbușesc în centrul orașului înroșesc firele de iarbă și piatra de râu. acoperișurile ard, praful se ridică în

NMnastia muresan

0

0

cămașa ta lila căzută la marginea patului (spui si acum că era bej-galbui, de fapt, și că lumea se colorează diferit în irișii mei) pășesc pe vârfuri în sufrageria înaltă sumbră și rece,

NMnastia muresan

0

0

miroase a rumeguș, a brad despicat Dumnezeu se mută la noi în parcare părerile sunt împărțite, unii spun că pầnă dă înghețul alții că la primăvara viitoare printre scầnduri se vede

NMnastia muresan

0

2

să calci pe aer ăsta-i secretul. nu pui piciorul pe pământ în cei câțiva centimetri stă o forță extraordinară, o pierzi imediat după aterizare și te îmbolnăvești într-o clipă de toate bolile

NMnastia muresan

0

2

și un soare ca de 1 martie cu o seară înainte ninsese, prin fereastra unui Mc Donald’s undeva prin obor priveam fulgii cât niște fluturi la masa de lânga mine nicu covaci cartofi prăjiți,

NMnastia muresan

0

0

păreai un cal oarecare la prima vedere și de la distanța aceea un cal negru e adevărat dar unul oarecare și nu erai singur ceea ce iarăși făcea să fii un cal oarecare într-o clipă n-ai mai

NMnastia muresan

0

6

și se făcea că ședeam turcește în mijlocul patului printre mere, dileme foșnitoare, nuci și pachete de țigări oricum eram tare fericiți mai știi, ziceam, căciulița mea roșie, cu moț lung, ca

NMnastia muresan

0

6

preț de-o vară șesul a fost tărâmul poveștii cu lumea răsturnată la o palmă sub noi, alți copii după chipul și asemănarea noastră trăiau cu capul în jos, tălpile noastre stăteau pe tălpile lor,

NMnastia muresan

0

6

(fereastra inchisă. și așa va rămâne până la primăvară. nici eu nici el nu mai tragem cu ochiul înspre celălalt. așa ne e mai ușor.) aseară am cumpărat o ciocolată, din ușa magazinului m-am

NMnastia muresan

0

0

despre copacii tăi scheletici oricine ar putea spune că trădează o depresie n-are rost să ascund deși nu mai departe de o săptămână promiteam că nu că se amână pentru sfârșitul lui noiembrie când

NMnastia muresan

0

4

așa că din casă iese în fiecare dimineață o femeie cu zâmbetul pe buze lucind ca o platoșă străpunge iese și pleacă să poarte zâmbetul perfect și pielea mea. deși nu-și este de ajuns ea pleacă

NMnastia muresan

0

7

mai întâi că nu înțelegea de ce strada Londrei, de ce chiar lângă nr. 39 de ce pe înserat. am zis Locul a ales, eu doar am fost chemată. am simțit așa dintr-odată că pe aici trebuie sa fie si

NMnastia muresan

0

2

mă trezesc pe vârful dealului lui Megiddo mă numesc Pământ Roșu și sunt grădinar. luni dimineață (dac-ai ști cum aștept lunea s-o tai din angoase din biblioteci să trag cearșaful de

NMnastia muresan

0

3

uau cu ce viteză cade femeie asta de unde o fi tâșnit să vezi ce zi spectaculoasă până la urmă bulgărele acesta de foc va face gaură în pământ mijind ochii să vadă mai bine locul plecând urechea să

NMnastia muresan

0

2

locul în care te port s-a umplut de păsări izbesc, mă desfac și lasă pustiu. ies din mine grele și triste suind căi lichide. cu pliscurile lor găuresc cerul deschizậnd acolo

NMnastia muresan

0

5

începutul a fost o pasăre cu aripi de lut trăgând pământul în sus. cu fiecare înălțare în urma ei se-nfoiau singurătăți cu formă de arc. fiecare înălțare lasând urme de

NMnastia muresan

0

5

ești uriaș te înalți ți se lungesc mâinile degetele te umpli de singurătate și te ridici de la podea uite cum plutești acum te ține lipit de tavan. cum e la tine acolo dezumflă-te la loc

NMnastia muresan

0

2

ograda, salcâmii, cimitirul. cât un pas mai sprinten de-al tău între lumea asta și cealalată. ai zis pe mine, când mi-o fi, să ma duceți pe la Crucile drumului ocoliți, să fie așa, ca un drum

NMnastia muresan

0

2

noiembrie, orașul se plictisește de moarte oameni cenușii lilieci lipiți de ziduri așteptând pedepsirea vrăjitoarelor am fost demascate fantoma mea dragă la ușa mea ferecată așteaptă

NMnastia muresan

0

7