eu, locul cu păsări

îmi place acest loc.loc al renașterii cu tot cu întuneric și ferestre suite sus.lumină întuneric, alfa și omega transportat în ființa noastră
numai bine

se-ntampla chestii ciudate pe-aici, am scris un raspun spentru tine, stefan si...a disparuuut in nicaieri.
ziceam ca nu sunt de acord cu cei care definesc intunericul drept absenta luminii.
eu cred ca intunericul este tatal sau mama luminii, parintele care se lasa invadat si devorat de copilul sau, pastrand intacta monada.
locul acesta cu pasari aduna...e un fel de \'acasa\'..

iti multumesc ca ai trecut si ai spus.

Frumoasă cautarea esenței și aceasta naștere a luminii din întuneric.
Cu respect
Djamal

imaginea \"lui\" [un el neidentificat, îl putem asocia iubitului, sau sufletului] deschide un cer generos cu revelațiile ambivalente [\"lumină și întuneric\"].
Citesc aici o dublă asumare: a sinelui, și a dualității între care ezită, lăsând momentul alegerii în suspans.
Plăcut.
Adela

Djamal,
uite, ma bucur ca ai \'descoperit\' aceasta poezie, statea binisor ascunsa aici..:)
eu chiar cred in nasteri-renasteri...din intuneric.
iti multumesc.

Adela,
bine ai venit aici! si iti multumesc pentru cuvinte.
din cauza de lipsa de timp sau de curaj, sau din comoditate (shame on me) n-am spus pina acum in pagina ta ca...imi place ce scrii, cum scrii.
imi place curajul cu care iti asumi sensibilitatile, vulnerabilitatile si ca le dai dreptul la existenta intr-o expresie poetica deosebita.

multumesc din nou.