scrisoare de la Femeia Iubita

Maria,
Un poem deosebit. Este, fără exagerări, un text antologic. Cred însă că puterea mesajului și gravitatea emoțională a discursului ar trebui să te facă să cedezi în fața impulsului din start de a fi, hai să zic așa, un pic teribilistă. Nu e momentul, zic eu. Poate că m-ar fi plăcut mai mult un început la fel de simplu și adevărat până în profunzimi cum e întregul poem, adresându-te mai puțin literaturizat, adică:
Doamne, cred că tu ești bărbatul cu porumbei...

Oricum, bucuria mea de a citi un poem deosebit rămâne aceeași! Felicitări!

aproape că-ți vine să te ascunzi în zborul porumbeilor chemați, ca \"temutul bărbat\" să nu te respire odată cu aerul și \"soarele roșu imens\" să nu-ți vâneze tristețea albă.
nu mă pricep la a comenta curgerea sau coagularea unei poezii, dar știu că poezia ta m-a făcut să regret că nu i-am scris până acum iubitului meu - Dumnezeu.

Elena

Ce mesaj. Ce frumos stiu femeile sa astepte executia. Ar mai fi o virgula sau 2, dar nu insit:))}
Iertare,

nu este rau poemul asta, are coerenta, are coeziune, dar are si citeva - buhuhu- zahariseli femeiesti, idealistic vorbind, de ti-e mai mare dragul.

Imagini inedite, o retină amalgamând altfel realul, coeziune și prospețime în conducerea frazei, final superb, cu largă deschidere de planuri. Sunt atribute care mă îndeamnă să mai caut această autoare.

Maria, multumesc pentru semnul\"+\":)
daca starea a trecut din cuvinte in tine...uite inca un argument ca viata unei oarecare femei este, in linii mari, viata tuturor (n-am vrut sa sune asa ..dramatic).

Nic Pop, simtul tau special pentru detalii \'prinde\' toate abaterile:).
recunosc, dar numai cu jumatate de gura, tentatia aceea pentru teribilism, dar as putea argumenta si cu respectul pentru reguli, fiind vorba de-o scrisoare...n-am gasit alta formula de inceput. iti dau dreptate insa, m-as fi putut abtine. data viitoare, promit!

Carmen, pe malurile Tamisei...ploua! sau e ceatza, normal. piata executiilor forfoteste. dar nu asta e important, conteaza cine aprinde rugul si daca ma priveste in ochi in timp ce.
bogdan sevra buhuhu! asa faci tu la zahariselile femeisti, idealistic vorbind?:)

Adrian Munteanu, aproape coplesita! va multumesc tuturor.

poezie feminista, siropoasa, comerciala, prinde bine la public, are femeia in prim plan, niste adaosuri comerciale de lilieci si vulpi si taboul este complet. Nu ma intereseaza comentariile celor dinainte, asa vad eu lucrurile.

Un poem care m-a dus cu gandul la o intamplare adevarata, acum vreo 8 ani eram in Londra si un prieten m-a dus la clubul lui (tot atunci am aflat ca orice britanic care se respecta cat-de-cat are apartine macar unui club). Acolo se gaseau, pe langa niste figuri impietrite care citeau ziarele in sali somptuoase intr-o liniste mormantala de atunci cand am deschis o usa (care nici macar nu scartzia fiind ea, usa adica, britanica 100%) toti si-au ridicat privirile din ziare cu aceeasi miscare de jos in sus care masura fix 2 inch arborand un aer de repros cu referire directa la aparitia mea acolo, cred ca miroseam a Bulgari de la o posta si oricine si-ar fi dat seama ca fumasem cu o ora inainte) - acolo se gaseasu, cum spuneam, intinse la ferestre niste sarme subtiri dar extrem de rezistente, de otel probabil, care m-au intrigat. Prietenul meu mi-a explicat ca rostul acestora este sa protejeze pervazele de pormbei care s-au inmultit in numar incredibil in Londra si au devenit un pericol public. Daca ar fi venit la pervaz, s-ar fi impiedicat de acele sarme invizibile, s-ar fi ranit si ar fi plecat, probabil ocolind locul pe viitor.
Citind acest poem si considerand ca britanicii sunt oameni destepti care stiu sa deosebeasca binele de rau, in spirit crestinesc (chiar daca usor protestant) m-am gandit ca Maria se inseala, Dumnezeu nu poate fi omul cu porumbei. Cu atat mai putin in Hyde parc sau Picadilly Square.
Bobadil
P.S. Un poem placut la lectura. Te mai citesc, de fapt eu te tot citesc dar de \"britzi\" tot ma amuz, n-am ce-i face...

probabil sarme de 0,5 mmm din high quality stainless steel from sweden (daca e adevarat ca britanicii au discernamamt..) si probabil ca tot ei au invatat sa deosebeasca binele de rau inca de la premiera din \'62 a filmului \'the birds\', dyrected by A. Hitchock:))
nu-i rau ca ne tot citim, nu-i rau ca ne amuzam...

Un text bun este acela pe care îl înțelege și prostul și deșteptul.
Iaca eu nu l-am înțeles!
În parcul înghețat tu chemi porumbeii iar eu le zic Hușșșșș! Apoi trag aer în piept. E prea frumos azi, hai la vânătoarea de vulpi!
Mă rog, chestia cu vânătoarea de vulpi are oarecare conotație și la mine, fără să vreau o asociez cu toate filmele văzute despre vânătoare...în galopul cailor.
Restul zău dacă am priceput, dar nu-i bai, dacă o să ai răbdare cu mine, cine știe, mai învăț!

Cel mai mult mi-a placut proeminentza stapanului fatza de cel aflat la picioarele femeii.Cred ca aparitia lui a sporit frumusetzea primei strofe care fi putut fi de ajuns pentru un poem bun.M-au surprins unele din comentarii dar de fapt ele confirma ce am scris de curand intr-un comentariu la o poezie de-a ta sau a Mihaelei Visalon si anume ca mai mult imi plac poeziile catorva agoniste decat a agonistilor; si repet nu-i din cauza de 1 sau 8 Martie.

mai intai ca...nu stiu ce sa raspund celor carora nu le-a placut sau n-au inteles. parca nu-mi vine sa prezint scuze, dar accept sa impartim \'vina\' la 2.

mardale stefan,
observatia ta legata de \'proeminentza stapanului fatza de cel aflat la picioarele femeii\' m-a luat prin surprindere si ma obliga sa recunosc ca ai dreptate, din pacate:)
iti multumesc.

Este vorba despre un poem fără cusur, perfect articulat, fiecare imagine se naște din cealaltă într-un mod suprinzător și, în același timp, firesc; nu pot să-i găsesc aceste scieri un călcâi al lui Ahile... \"A trecut stăpânul pe-aici, / Nu i-a plăcut tristețea din așternut nici întunericul / din carnea și din oasele mele / îmbracă-te în alb, mâine în zori vei muri, Femeia mea Iubită. / vom arde paiele, vom izgoni liliecii din Turn / aici vom păstra bijuteriile Coroanei / și colecția mea de armuri\". Versuri formidabile, ce să mai zic. MFS

În loc de \"scieri\" se va citi, firește, \"scrieri\". Eroare de dactilografiere. MFS

e un text plin de subtilitate. imi place daca-l privesc cu latura mea mai timida, mai feminina. femei arse pe rug, fiindca nu iubesc temutul barbat, regele eventual... cam siropos...o melodrama romantica...un text de melodie brit pop, dintr-aia cu voci plangacioase.