Mireasma trupului

Trup de liniste printre flori
degete verzi mangaind iarba
miresme de livada
tarzie.
Cu drag,
Daniel

Maria,

Versurile tale m-au dus cu gandul la un cantec mai vechi
Mandra fata verde nu credea ca se mai poate
Ca atunci cand esti iubit sa iubesti pana la moarte
Si iubita era fara a prinde chiar de veste
Fata verde din poveste.

Oare am spus vreodata cuiva ca m-am visat mireasa intr-o rochie verde? :) Nu stiu... dar iti spun tie acum
Trup de liniste printre flori.

Madim

In linistea livezii,
un sarut inmiresmat de flori
tulbura trupul
miresei in verde.

Cu acelasi drag cu care ne-ai obisnuit si tu.

potopita de mangaierea verde
a ierbii
linistea se cerne
printre degetele inmiresmate
ale florilor

Regasita sub prispa cerului,
livada-si rastoarna infiorata
trupul crud
in linistea verde.

cu durerile facerii,
te nastea primavara dintr-un copac uscat,
descatusandu-ti culorile ,

cu un zambet, si eu un gand

Răspunsuri:

Daniel- Varianta ta e la înălțime, dacă ar fi s-o comentez i-aș găsi sensuri noi, ce pot spune e că m-ai descris așa cum sunt.

Camelia - să știi că verdele mă caracterizează, este culoarea mea, contopirea mea cu natura. Mulțumesc pentru frumusetea pe care ai descifrat-o în cuvintele mele.

Adrian - Dacă prin imagine și cuvinte am reușit să-ți aduc liniștea, mă bucur, cred că știi și ai înțeles că mă regăsesc mereu în sonetele tale, dar nu pot ține pasul cu tine, vârsta de…!

Madalina- Și rochia mea de mireasa va fi tot verde, când vin la nunta ta mă voi îmbrăca în verdele toamnei târzii, nu uita vreau să-mi cânți acel cântec vechi…

Codrina - Frumusețea miresei în verde a depășit imaginația mea-toată aprecierea pentru tine cea care în fiecare anotimp încerci contopirea cu el .

sabina- mă bucur că te regăsesc printre cititorii mei, tu ai gasit o altă variantă care alături de celelalte mă încântă în mod deosebit.

Mae - îți mulțumesc pentru zâmbetul care a născut cuvinte descătușând culorile în durerile facerii.

Sunteți minunați!

</b>

florile ele miresmele cresteau linistea lor
priveam trupul tau cum fiecare gand
un izvor
de alba lumina verde pal curgand
prin lacate iedera iarba fiarelor dadea zbor

Monica - trecerea ta prin voalul dimineții a lăsat parfumuri de stele înmiresmate de verde aici la mine ascunse undeva sub sânul pădurii.

Daniel- de când îmi doream să fiu izvor! Frumusețea versurilor tale aduc umbră cuvintelor mele. Îți mulțumesc!

Cristina - Doamne, ce minunați sunteți voi! Îmi voi așeza versurile voastre ca un reazem atunci când voi depăna amintiri.

Iata cum am interpretat aceasta poezie:
un tablou al iubirii, in care sufletul naturii, in cazul nostru reprezentand partea masculina, este pus in evidenta prin intermediul copacului. Astfel, livada potopita de flori nu poate fi alta decat iubita naturii. Poate te va surprinde, dar eu am vazut-o pe Eva in bratele lui Adam (livada a luat nastere din radacina copacului).

Floris,
contopirea mea cu natura sigur înseamnă iubire, interpretarea ta, dă noi dimensiuni graficii...

Poate te va surprinde, dar eu am vazut-o pe Eva in bratele lui Adam (livada a luat nastere din radacina copacului). Nu numai că m-a surprins dar e extraordinar să descoperi aici cuplul din paradis... frumusețea stă în ochii privitorului.

Îți multumesc, m-ai emoționat!

Multumesc Maria, pentru saltarea in pagina, dar acum, cand lumea ma vede si ma arata cu degetul, parca simt nevoia sa schimb ceva din varianta. Numai un cuvintel, te rog, daca se poa\': in loc de \"prin lacate iedera iarba fiarelor dadea zbor\" mai plinut de sensuri si mai armonios ar fi \"prin lacate iedera iarba fiarelor descuia zbor\".
Multumesc, draga noastra regina a colinelor inzapezite de flori.

Daniel,

prin lacate iedera iarba fiarelor descuia zbor - am modificat.

Îți mulțumesc pntru tot!

nu eu… nu tu… nu noi… doar suflete…
tu suflete verde… mireasa înlăcrimatei toamne
tic-tac pe coate prin pustiu prin munți
până în liniște de suflet...


inoni

</b></b></b></b></b>erata ultimul vers...

pana in liniste de... suflet