Mariuca, in gand veselie
Mariuca, in cuvant bucurie
Mariuca, in suflet mare
Mariuca, in priviri soare!
Si tot seamana numele a \'martisor\'... sa ai parte de tot si de toate ... bun si bine... ...zambet si voie buna...
De fapt, toate sa ne fiti copile, iubite, femei, mame, bunici in iubire...
D.D.
P.S. Esti o scumpa, iar! :)
Iubire in inima- un lucru mareț să-ți umpli inima de iubire, de fapt eu as traduce inima ca sălaș al iubirii. Într-un colț al inimii mele a crescut o floare de nu ma uita , ți-o dăruiesc în prag de primăvară.
Să ai o primăvară înțesată de bucurii și tresăriri luminoase de fericire! Pasul să-ți fie ușor, gândul curat, cerul senin, sufletul despuiat de tristeți!
Toate cele bune, Maria!
Viața întreagă să ne fie o veșnică primavară!
dragă Valeria, și mă bucur ca te-am găsit în gândul zilei mele. Fiecare zi devine un AZI.
Îți agăț în colțul inimii gandul zilei de AZI!
Miracolul primăverii ne cuprinde pe toți într-o neliniște a reînvierii! Îți îmbrățișez gândurile, iar cumpăna inimii se echilibrează privind albastrul cerului. Îți trimit ca marțișor îmrățișarea mea!
Doresc să ți se împlinească gândul !
De ce n-am imprumuta emotia primaverii ?
De ce n-am mangaia precum adierea vantului ?
De ce n-am plange precum ploaia ?
De ce n-am rade precum explozia copacilor infloriti ?
De ce n-am lumina fara sa ranim precum licuricii ?
De ce n-am iubi dincolo de rasaritul tremurand al diminetilor ?
De ce nu am colora in jurul nostru precum fluturii ?
De ce n-am saruta cu patima asa cum talpile desculte saruta pamantul reavan ?
Prea multe intrebari...nu ne ramane decat sa fim noi insine impreuna cu minunile ce ni le ofera primavara.
Iți dăruiesc ca mărțișor un nou gând al meu:
Să fii gata în orice moment să te bucuri , să-ți armonizezi privirile spre lucruri și să le înfrumusețezi cu inima, sa le mângâi cu răsuflarea si să le așeze pe toate la apusul zilei ca reazem al gândurilor.
Cu mult drag, Maria
De ce nu ne-ar săruta soarele în fiecare dimineța, iar tu să fii jumătate de diagonală din mine , ca drumurile paralele să se unească într-un orizont arcuit ?
De ce să așteptăm până ce vânturi ne-o împleti părul în crengile copacilor și să nu devenim noi rădăcini?
De ce să te mai aștept / să-ți faci Timp când timpul este în mine?
De ce să mă descojesc aproape de amurg când verdele visează prin mine?
De ce , de ce…?
Fără aceste întrebări nu ne-ar simți cei de lângă noi că oferim mereu o primăvară veșnică.
multumesc, Maria, cu bucuria zilei de azi :)