noiembrie la fereastră

(fereastra inchisă.

și așa va rămâne până la primăvară.

nici eu nici el nu mai tragem cu ochiul înspre celălalt.

așa ne e mai ușor.)

aseară am cumpărat o ciocolată, din ușa magazinului m-am întors și-am mai luat una.

am împărțit-o pe prima în pătrățele și m-am bucurat de fiecare bucățică.

liz atingea suta îndopându-se cu bomboane cherry queen, amețindu-se cu whiskey, umblând în papuci și halat roz

singură prin casă.

lichior cerisier de saint-lucie.

mi-a plăcut cum sună când îl torni în pahar

și plescăiala autentică de care am fost în stare

nu amorțește, asta pot să spun.

din desfrâu m-a salvat un telefon și un test de inteligență.

nu eram

inteligentă

la ora aceea.

nu te grăbi, gândește puțin

vreau să mă grăbesc si să fiu proastă

problemă de aritmetică de clasa a treia.

dimineață am ascuns în frigider ce-a mai rămas din a doua ciocolată.

nu înțelegi și nu știu de ce mă-ntrebi de furii, cu ele e simplu.

mă arunc într-o poveste cu biserica din satul meu, mică și din lemn

clopotul adus din sighetu-marmației, mă complic, nu știu să-ți spun

ce e, dar nu, nu e tristețe, e altceva

altceva și prea mult.