10, 10 și ceva

și un soare ca de 1 martie

cu o seară înainte ninsese, prin fereastra unui

Mc Donald’s undeva prin obor priveam fulgii cât niște fluturi

la masa de lânga mine nicu covaci

cartofi prăjiți, salată de varză.

uite și tu ce soare voiam să-ți spun ce soare ce soare

vezi ce soare

sfârșitul lumii decurge logic din întâmplarea că uite nu pot

ține de una singură soarele ăsta, ia-l de pe umerii mei

ia-l din pieptul meu vezi cum faci un soare mai mic un soare mai usor un soare mai trist un soare mai plăpând

să-l pot duce fără ajutorul tau

sună de 3 ori, sunt mai densă decât izotopul U235

și asta pune lumea în pericol

ascult devin foarte grea picioarele îmi intră în asfalt

trotuarul începe să crape crăpăturile se întind până sub temeliile benzinăriei

da benzinărtia agip de lânga stația de metrou

până sub temeliile blocurilor de o parte și de a alta

bulevardul e un imens crater

de ce nu privești pe fereastră de ce nu spui alo de ce nu vezi soarele

de ce nu salvezi lumea

cobor și iau metroul, deasupra liniște liniște liniște.