relatare de la locul unui accident perfect

mi-a placut cum ai pus in lumina nevoia de celalalt ca de aer \"înt-o clipă nu nu mai puteam trăi fără tine\", ideea coliziunii ca descoperire ce umple orizontul, naturaletea exprimarii unor schimbari de stare: \"parcă aș fi ieșit dintr-o pereche de ghete prea mari/ și pline de Pământ\", \"m-am supus elanului tău/ lăsând să-mi cadă din mână cireșele\".

un poem rotund, plin, incarcat de o emotie aparte. imi place cum manuiesti cuvintele, cum le tii in frau si cum , totodata, le dai libertatea de a zburda nestavilite in sufletul poemului. consider ca prima strofa nu-i foarte reusita datorita explicatiilor ce ingreuneaza mersul sentimentului - eu as fi inceput cu \"păreai un cal oarecare la prima vedere\" si as fi continuat cu strofa urmatoare. pe langa constructiile evidentiate de florin as mai remarca \" lumina mă slefuiește mă rotunjește îmi dă rang / de întâmplare perfectă\" si \"tu arcuind peste trupul meu într-un gest de supremă libertate\"

\"tu arcuind peste trupul meu într-un gest de supremă libertate
mândru de sângele meu roșu și de cum m-am supus elanului tău
lăsând să-mi cadă din mână cireșile\"

Textul emană frumusețe și calm, dar și acel elan al \"răzbunării prin sînge\" de care doar femeile sunt în stare să-l justifice!
Aprecieri deosebite!

Florin,
inainte de a fi poezie, acest accident perfect a fost unul real.
apoi, din pura obisnuinta...a fost clasat la simpla intamplare si, mult mai tarziu, poate din nevoia de a afla o semnificatie...a devenit o istorie rescrisa; in care se amesteca nevoia de celalalt si coliziunea ca...drept la revelatie.

Tatiana,

nu doar in legatura cu prima strofa aveam indoieli ca ar fi foarte reusita, insa la momentul acesta n-am gasit alte cuvinte.
mai las sa treaca timpul si poate mai tarziu...voi scutura textul.
iti multumesc atat pentru consideratiile indreptatite cat si pentru cele de-a dreptul flatante..:)

Nic,

bine ai re-venit! ma bucura trecerea ta si iti multumesc! inca o data.

Nastia, daca imi permiti, as invata de la tine toate acestea-

\"păreai un cal oarecare
un cal negru
unul oarecare și
nu erai singur

într-o clipă
nările tale uscând aerul
luând în stăpânire pământul
înt-o clipă nu nu mai puteam trăi fără tine

parcă aș fi ieșit dintr-o pereche de ghete prea mari
lumina mă slefuiește
mă rotunjește
laolaltă cu mine

undeva
proiecția unei imagini perfecte
sângele meu roșu
tu arcuind trupul meu
lăsând să-mi cadă din mână cireșile\"

Cu sinceritate, Andrea

Andrea,

esti o surpriza frumoasa si atat de tanara!!
m-a bucurat trecerea ta pe aici, iti multumesc si iti doresc succes in toate.